Şi-a primit numele de la Tudor Arghezi, chiar în ultimul an al vieţii sale. În fapt, întreaga sa existenţă a fost plină de contradicţii: între mecanic şi poetic, între „ursuz” şi „amuz”, nu s-a regăsit niciodată cu totul în vreo tabără, dar opera sa, de o stranietate greu de zugrăvit, a rămas printre cele mai cunoscute creaţii ale avangardei literare româneşti. Vorbim astăzi despre Demetru Demetrescu Buzău, cunoscut ca Urmuz.
Foto: Urmuz Demetru Demetrescu Buzău
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
17 martie 2020, 06:00 / actualizat: 17 martie 2020, 9:04
Şi-a primit numele de la Tudor Arghezi, chiar în ultimul an al vieţii sale. În fapt, întreaga sa existenţă a fost plină de contradicţii: între mecanic şi poetic, între „ursuz” şi „amuz”, nu s-a regăsit niciodată cu totul în vreo tabără, dar opera sa, de o stranietate greu de zugrăvit, a rămas printre cele mai cunoscute creaţii ale avangardei literare româneşti. Vorbim astăzi despre Demetru Demetrescu Buzău, cunoscut ca Urmuz.
Cu vestmintele ude și părul în dezordine, rătăcea în întunericul nopții căutând un lăcaș de adăpost. Ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a mânăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 ori în șir, fără să obțină nici un rezultat. Contrariat, își scoase atunci spada și năvăli în curtea mânăstirii… Fu însă repede înduioșat de privirea blândă a unei găini ce îi ieșise întru întâmpinare…, Urmuz, După furtună.
Urmuz s-a născut la Curtea de Argeş, în 17 martie 1883. Tatăl său era medic şi privea cu dezaprobare orice fel de înclinaţie artistică. A fost un copil introvertit, pasionat de ştiinţă şi de muzica clasică, până la 13 ani dobândind o vastă înţelegere a acesteia. A studiat în cadrul Liceului Gheorghe Lazăr din Bucureşti, iar Vasile Voiculescu, coleg al său în această perioadă, şi l-a amintit ca pe un tânăr genial, cu „un umor cerebral, mai greu de detectat şi de apreciat”.
A urmat cursurile Facultăţii de Drept şi a fost numit judecător la ţară, în judeţul Argeş. Se spune că au fost anii în care a început să scrie primele texte din singurul său volum, Pagini bizare, în principal cu scopul de a-şi distra familia. A lucrat mai apoi ca grefier la Înalta Curte de Casaţie, un serviciu bine plătit, dar care făcea greu ca Urmuz să fie acceptat în grupurile tinerilor boemi. Textele sale au fost descoperite şi adoptate oarecum de Tudor Arghezi, care a început să i le publice în ziarul Cuget românesc începând din 1922, văzând în ele un mijloc de luptă împotriva literaturii sterile şi o direcţie nouă în cultura literară de după război.
Opera lui Urmuz nu a fost vastă, dar ca mod de a scrie a fost mentorul unei întregi generaţii, influenţând scriitori precum Geo Bogza sau Saşa Pană. Urmuz s-a sinucis în 1923, o decizie ce a dat naştere unui şir întreg de speculaţii, exegeţii săi văzând în sfârşitul vieţii sale un gol existenţial, laolaltă cu dezamăgirea faţă de clasa intelectuală românească.
![Personalitatea zilei: Urmuz [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/03/Urmuz-Demetru-Demetrescu-Buz%C4%83u.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Personalitatea zilei: Urmuz [AUDIO]")
![Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/06/Ray-Charles-e1686306050516.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]")
