Personalitatea zilei: Publius Ovidius Naso [AUDIO]
Publius_Ovidius_Naso
Unul dintre cei mai mari poeţi romani, care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă pe ţărmul Mării Negre, nu a fost deloc un personaj trist, aşa cum ne-ar face să credem poemele sale. A fost un petrecăreţ popular şi sociabil înainte de exilul său, ca dovadă îndreptarul pe care l-a scris spre folosul tinerilor domni, pentru a-i ajuta să cucerească persoanele de sex opus. Vorbim astăzi despre Publius Ovidius Naso, care s-a născut în 20 martie 43 î. Hr.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
20 martie 2020, 06:00 / actualizat: 20 martie 2020, 8:00
Unul dintre cei mai mari poeţi romani, care şi-a petrecut ultimii ani de viaţă pe ţărmul Mării Negre, nu a fost deloc un personaj trist, aşa cum ne-ar face să credem poemele sale. A fost un petrecăreţ popular şi sociabil înainte de exilul său, ca dovadă îndreptarul pe care l-a scris spre folosul tinerilor domni, pentru a-i ajuta să cucerească persoanele de sex opus. Vorbim astăzi despre Publius Ovidius Naso, care s-a născut în 20 martie 43 î. Hr.
Ovidius a venit pe lume într-un orăşel situat la 140 km de Roma, într-o familie bine situată financiar. A studiat retorica la insistenţele tatălui său, care şi-ar fi dorit să-l vadă ocupând o funcţie publică, dar după o perioadă de căutări a preferat versificaţia în detrimentul cuvântărilor glorioase. A călătorit mult în Sicilia şi Asia Mică, dar nu a omis nici un sejur la Atena, o oprire esenţială în educaţia tinerilor de familie bună.
Poemele lui au fost bine primite la Roma, Ovidius devenind iute un favorit al înaltei societăţi. Întâietatea sa a fost necontestată după moartea lui Horaţiu, poetul încercându-şi mâna cu versuri de dragoste, instrucţiuni de seducţie adresate tinerilor domni şi Metamorfoze, o amplă operă în versuri despre întemeierea lumii şi locul omului printre creaturile din univers. Iniţial, s-a aflat sub protecţia împăratului Augustus, dar nu se ştie din ce motiv a pierdut bunăvoinţa acestuia şi a fost exilat la Tomis, pe ţărmul Pontului Euxin. Exilul său nu era atât de sever, el nu era de pildă proscris în afara legii. Totuşi dorul de casă îl îndemna să încerce să-şi obţină graţierea prin toate mijloacele posibile, scriind repetate epistole împăratului şi expediind la roma poeziile melancolice scrise pe malul mării.
Data morţii lui Ovidius este nesigură, dar se ştie cu certitudine că a rămas la Tomis până la sfârşitul vieţii. Ovidius şi-a scris propriul său epitaf ce s-a păstrat într-o scrisoare trimisă soţiei sale, care rămăsese la Roma. Astfel suna textul menit a-i fi gravat pe piatra funerară:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”