Fotografia analogică – emoția ce eclipsează digitalul [FOTO/AUDIO]

Traversând trei secole și fiind supusă multor provocări, fotografia analogică a revoluționat și schimbat lumea. În prezent, oricine poate să facă poze cu ajutorul unui smartphone, însă dacă privim în urmă cu 20 de ani, acest lucru era imposibil. Pe atunci, lumea utiliza aparate foto cu film, mulți fiind nostalgici și amintindu-și cu drag de acele vremuri. În cadrul unei întâlniri, am stat de vorbă cu Radu Igazsag, fotograf și regizor. Acesta s-a adaptat noilor vremuri, însă nu a renunțat la vechea tehnologie.

Acuma, eu de exemplu, mi-am făcut un pariu: la această întâlnire să fac fotografii numai cu telefonul mobil, deși lucrez și cu cameră de secol XIX, dar am zis ia să vin numai cu telefonul. Deci asta este marea schimbare, tehnologia, incluzând la capătul firului și telefonul mobil de bună calitate. E evident, eu când am lucrat aici, în perioada 75-80 totul era pe peliculă și ne străduiam noi, dincolo de 35 să lucrăm pe 70, pe plan film și așa mai departe. Ori marea răsturnare a fost fotografia digitală, evident. Din toate punctele de vedere este o schimbare absolut fundamentală.

Florin Andreescu, fotograf și documentarist, este de părere că fotografia în general, are o durată de viață limitată:

Nu ne putem opune viitorului, oricum fotografia este o chestie destul de efemeră. Cine are sentimentul perenității greșește. Sunt și colecționar de fotografie, îmi place să bat târgurile de vechituri și colecționez astfel de fotografii, făcute acum 100 de ani sau mai puțin și poți să îți dai seama că până la urmă ceea ce facem noi tot la gunoi o să ajungă, la gunoiul istoriei.

Printre milioanele de tineri care își manifestă zilnic trăirile prin intermediul fotografiei digitale, există și unii care sunt adepți ai vechii metode. Diana are 21 de ani și s-a născut în perioada în care aparatele analog începeau să își piardă din popularitate. Chiar și așa, aceasta a simțit o altfel de emoție atunci când vedea pozele realizate pe film.

Totul a început de când eram mică și mă uitam foarte mult la fotografiile de familie care erau pe film. Întotdeauna m-a atras foarte mult textura lor și faptul că erau fizice, faptul că puteai să le iei foarte ușor după tine. Atunci când eram undeva prin clasa a XI-a și am regăsit aparatul foto al familiei am tras mult de ai mei să aflu dacă mai e bun, ce trebuie să fac, cum funcționează și am început cumva să fac pozele din curiozitate, pentru că mi se părea foarte plăcut procesul ăsta de a avea un aparat micuț pe care îl iei la tine în fiecare zi, în orice moment și poți să faci pozele, pe care apoi le developezi.

Diana spune că un moment de intensitate îl constituie cel al developării. Atunci ea va afla dacă pozele sunt sau nu așa cum și le imaginează. Deseori, aceasta are surprize, constatând că uită ce a fotografiat:

Faptul că trebuie să aștepți după ele, deși pentru mulți este un impediment, mie mi se pare un moment foarte plăcut atunci când obții pozele, sunt multe evenimente de care de exemplu ai uitat, ai uitat că ai făcut poza aia. Mai e și misterul că niciodată nu știi dacă o să-ți iasă, dacă a fost cadrul bun…

Pentru tânăra studentă, costurile pe care le implică fotografia analogică nu sunt o problemă, decât în cazul în care procesul developării alterează calitatea imaginilor.

Cel mai tare mă deranjează dacă nu iese filmul și atunci este aiurea, pentru că consum bani pe filmul propriu zis și pe developare.

Am rugat-o pe Diana să îmi împărtășească un lucru care a marcat-o de când a început să facă poze pe film.

Cumva leg fiecare poză pe film cu o amintire frumoasă de care îmi aduc aminte cu drag, deși un factor care mă marchează uneori este atunci când dau peste poze care îmi amintesc de persoane din trecutul meu, persoane cu care nu mai comunic sau față de care m-am distanțat din anumite motive. Dacă în cazul unei fotografii digitale, cumva este foarte ușor că o ștergi și nu o mai vezi, în cazul pozelor pe film, mai ales cele care sunt scoase și ai acest element palpabil, e mai greu să renunți la ele. Asta îți amintește de toată interacțiunea umană din trecut.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 28 martie 2020, 06:00 / actualizat: 28 martie 2020, 8:50

Traversând trei secole și fiind supusă multor provocări, fotografia analogică a revoluționat și schimbat lumea. În prezent, oricine poate să facă poze cu ajutorul unui smartphone, însă dacă privim în urmă cu 20 de ani, acest lucru era imposibil. Pe atunci, lumea utiliza aparate foto cu film, mulți fiind nostalgici și amintindu-și cu drag de acele vremuri. În cadrul unei întâlniri, am stat de vorbă cu Radu Igazsag, fotograf și regizor. Acesta s-a adaptat noilor vremuri, însă nu a renunțat la vechea tehnologie.

Acuma, eu de exemplu, mi-am făcut un pariu: la această întâlnire să fac fotografii numai cu telefonul mobil, deși lucrez și cu cameră de secol XIX, dar am zis ia să vin numai cu telefonul. Deci asta este marea schimbare, tehnologia, incluzând la capătul firului și telefonul mobil de bună calitate. E evident, eu când am lucrat aici, în perioada 75-80 totul era pe peliculă și ne străduiam noi, dincolo de 35 să lucrăm pe 70, pe plan film și așa mai departe. Ori marea răsturnare a fost fotografia digitală, evident. Din toate punctele de vedere este o schimbare absolut fundamentală.

Florin Andreescu, fotograf și documentarist, este de părere că fotografia în general, are o durată de viață limitată:

Nu ne putem opune viitorului, oricum fotografia este o chestie destul de efemeră. Cine are sentimentul perenității greșește. Sunt și colecționar de fotografie, îmi place să bat târgurile de vechituri și colecționez astfel de fotografii, făcute acum 100 de ani sau mai puțin și poți să îți dai seama că până la urmă ceea ce facem noi tot la gunoi o să ajungă, la gunoiul istoriei.

Printre milioanele de tineri care își manifestă zilnic trăirile prin intermediul fotografiei digitale, există și unii care sunt adepți ai vechii metode. Diana are 21 de ani și s-a născut în perioada în care aparatele analog începeau să își piardă din popularitate. Chiar și așa, aceasta a simțit o altfel de emoție atunci când vedea pozele realizate pe film.

Totul a început de când eram mică și mă uitam foarte mult la fotografiile de familie care erau pe film. Întotdeauna m-a atras foarte mult textura lor și faptul că erau fizice, faptul că puteai să le iei foarte ușor după tine. Atunci când eram undeva prin clasa a XI-a și am regăsit aparatul foto al familiei am tras mult de ai mei să aflu dacă mai e bun, ce trebuie să fac, cum funcționează și am început cumva să fac pozele din curiozitate, pentru că mi se părea foarte plăcut procesul ăsta de a avea un aparat micuț pe care îl iei la tine în fiecare zi, în orice moment și poți să faci pozele, pe care apoi le developezi.

Diana spune că un moment de intensitate îl constituie cel al developării. Atunci ea va afla dacă pozele sunt sau nu așa cum și le imaginează. Deseori, aceasta are surprize, constatând că uită ce a fotografiat:

Faptul că trebuie să aștepți după ele, deși pentru mulți este un impediment, mie mi se pare un moment foarte plăcut atunci când obții pozele, sunt multe evenimente de care de exemplu ai uitat, ai uitat că ai făcut poza aia. Mai e și misterul că niciodată nu știi dacă o să-ți iasă, dacă a fost cadrul bun…

Pentru tânăra studentă, costurile pe care le implică fotografia analogică nu sunt o problemă, decât în cazul în care procesul developării alterează calitatea imaginilor.

Cel mai tare mă deranjează dacă nu iese filmul și atunci este aiurea, pentru că consum bani pe filmul propriu zis și pe developare.

Am rugat-o pe Diana să îmi împărtășească un lucru care a marcat-o de când a început să facă poze pe film.

Cumva leg fiecare poză pe film cu o amintire frumoasă de care îmi aduc aminte cu drag, deși un factor care mă marchează uneori este atunci când dau peste poze care îmi amintesc de persoane din trecutul meu, persoane cu care nu mai comunic sau față de care m-am distanțat din anumite motive. Dacă în cazul unei fotografii digitale, cumva este foarte ușor că o ștergi și nu o mai vezi, în cazul pozelor pe film, mai ales cele care sunt scoase și ai acest element palpabil, e mai greu să renunți la ele. Asta îți amintește de toată interacțiunea umană din trecut.

În încheiere putem spune că într-o lume în care digitalul primează, mai există și câteva excepții: excepții analogice.

Text/foto: Norbert Nemeș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.