Cu mult înaintea lui Picasso, a existat un alt pictor care a influenţat două veacuri de artă spaniolă. Ar fi fost cel mai probabil autorul unor tablouri liniştite, de factură romantică, dacă îmbolnăvirea sa nu l-ar fi făcut să se izoleze de lume, ceea ce l-a dus la analizarea misterelor din străfundurile sufletului omenesc. Personalitatea zilei de 30 martie este Francisco Goya.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
30 martie 2020, 06:00 / actualizat: 30 martie 2020, 17:58
Cu mult înaintea lui Picasso, a existat un alt pictor care a influenţat două veacuri de artă spaniolă. Ar fi fost cel mai probabil autorul unor tablouri liniştite, de factură romantică, dacă îmbolnăvirea sa nu l-ar fi făcut să se izoleze de lume, ceea ce l-a dus la analizarea misterelor din străfundurile sufletului omenesc. Personalitatea zilei de 30 martie este Francisco Goya.
Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut într-un sat din nordul Spaniei, în 1746. A urmat o şcoală de iezuiţi, iar apoi şi-a făcut ucenicia în atelierul unui pictor mai în vârstă, unde şi-a exersat tehnica prin copierea de gravuri. A încercat de două ori să fie admis la academia San Fernando din Madrid, fiind respins de ambele dăţi: un detaliu ironic este faptul că, după ce a devenit celebru, Goya a fost numit director al acestei instituţii.
A fost pictorul Curţii Regale, la fel ca mulţi artişti din vremea sa, printre sarcinile echipei fiind şi pregătirea de goblenuri care vor decora palatele din Madrid. Ca proiecte private a pictat altarele unor biserici şi portrete, printre care şi pe cel al fratelui regelui, în persoana căruia şi-a găsit un protector important. Punctul de cotitură în viaţa lui Goya a fost îmbolnăvirea, în 1792, de o maladie necunoscută, care l-a făcut să-şi piardă auzul. Goya s-a simţit izolat de lume, lucru care din acel moment s-a reflectat în arta sa, care a câştigat mult în forţă interioară, dar şi în sarcasm: lucru evident într-un tablou înfăţişând familia regală, în care exprimă în mod public dispreţul faţă de cei înfăţişaţi pe pânză. Chiar şi proiectele proprii au devenit altele: într-o serie de 80 de gravuri de pildă, prezintă fantasmele care se pot naşte atunci când raţiunea adoarme.
În ultimii ani de viaţă ai lui Goya, tablourile sale au devenit cu adevărat macabre. Arta şi frumuseţea nu mai mergeau mână în mână în creaţia sa, iar penelul artistului nu mai putea zugrăvi decât o realitate plină de cruzime. A murit în Franţa, în 1828, la 82 de ani.