Ne spălăm părul, ne înfăşurăm capul într-un prosop pentru a nu răci, apoi ne aşezăm în faţa focului. Îl desfacem după un timp, îl pieptănăm iar şi iar, aşteptăm să se usuce în mod natural. O operaţiune laborioasă chiar şi acum, când ieşim mai puţin din casă! Ei bine, astăzi există metode prin care putem sări peste câteva etape din acest proces.
Articol editat de cristina.rusu,
2 aprilie 2020, 06:00 / actualizat: 2 aprilie 2020, 8:09
Ne spălăm părul, ne înfăşurăm capul într-un prosop pentru a nu răci, apoi ne aşezăm în faţa focului. Îl desfacem după un timp, îl pieptănăm iar şi iar, aşteptăm să se usuce în mod natural. O operaţiune laborioasă chiar şi acum, când ieşim mai puţin din casă! Ei bine, astăzi există metode prin care putem sări peste câteva etape din acest proces.
În 1888, un frizer francez pe nume Alexandre Godefroy îşi trata clienţii cu un aparat curios. Dispozitivul semăna cu o cască masivă, cu multe supape şi un tub conectat la un arzător cu gaz. Acesta a fost de fapt prototipul primului uscător de păr.
Foto: wikipedia
Cam în aceeaşi perioadă a apărut pe piaţă un alt dispozitiv, care putea fi folosit în siguranţă şi acasă. Aparatul, care purta numele de termicon, era practic o combinaţie dintre o perie de păr şi o sticlă din ceramică, umplută cu apă fierbinte. Apa din sticlă încălzea peria, cu care părul se putea usca mai repede.
Primul uscător electric a fost brevetat în Marea Britanie în 1911, dar a trecut mai bine de un deceniu înainte de a fi comercializat. Aparatul era popularizat de agenţi care băteau la uşile clienţilor şi-i demonstrau utilitatea, dar acest model incipient avea încă o serie de neajunsuri. În primul rând, carcasa din metal făcea să aibă o greutate de 2 kg! Puterea era de 100 W (uscătoarele din ziua de azi pot avea 2000 W) şi era predispus să se supraîncălzească şi să provoace accidente.
Răspândirea uscătorului de păr s-a datorat în bună parte modificării obiceiurilor de igienă: oamenii doreau să se spele pe cap mai des, un lucru de care beneficiau producătorii de şampon şi de uscătoare. Aceştia au început să experimenteze cu alte materiale pentru a face aparatele mai uşoare, carcasa fiind înlocuită mai întâi cu lemn, apoi cu plastic tare. Tot odată, uscătoarele au influenţat şi moda, devenind tot mai populare coafurile care se puteau aranja repede, chiar şi acasă.
Invenţia lui Godefroy nu a dispărut însă cu totul. Casca pentru uscat părul era folosită în continuare în saloane, în forme care mai de care mai fanteziste, ba chiar a cunoscut un reviriment în anii ’50. Două decenii mai târziu, în Statele Unite au apărut primele reglementări pe care trebuiau să le respecte fabricanţii de uscătoare de păr.
Uscătoarele au fost dotate cu tot mai multe funcţii, dar forma şi esenţa lor au rămas neschimbate de la începutul secolului XX. Astăzi, modelele cele mai performante măsoară temperatura aerului, apoi reglează fluxul în aşa fel încât să nu deterioreze firul de păr.
Sursă: NLC.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.