Felia de Cluj: Mălai în toate felurile [AUDIO]

Deci, azi e despre făina de mălai și ce putem noi să facem cu ea. Mă gândesc că, nu cu mulți ani în urmă, bătrânii noștri nu prea aveau acces la făina albă (poate de aici și isteria asta, de a o avea pe toată acuma) și, de cele mai multe ori, își coceau un fel de pâine din mălai, căreia pe la noi prin zonă îi zice simplu: mălai. Da’ nu mălaiul ăla dulce de îl știe toată lumea, nu! E mălai sărat, un fel de substitut de pâine. Se făcea cu niște zer sau, dacă erau mai înstăriți, se punea puțină smântână. Tepșea se ungea cu puțină untură de porc, iar apoi se tapeta cu pănușie sau pănușă, adică frunzele care acoperă știuletele de porumb, alea erau hârtia de copt. Peste ele se punea compoziția de mălai și se dădea la cuptor până se rumenea bine, bine. Se mânca rece sau caldă; aia rece se mai dumica în lapte sau lapte prins. Așa erau vremurile, așa erau ei fericiți, iar apoi, într-o zi cu mai puțin soare și cu o gravă scădere de endorfine, cineva a simțit nevoia, și pe bună dreptate, să facă un mălai dulce.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 aprilie 2020, 06:00 / actualizat: 15 aprilie 2020, 7:11

Eh! Și mălaiul ăsta dulce e de mai multe feluri: ăla cel mai simplu și de săraci e ca și ăla sărat de vă ziceam de el mai înainte, doar că are zahăr sau miere în compoziție. Bine, zahărul e în compoziție; dacă se punea miere, aceasta se punea la urmă peste el fierbinte, atunci scos din cuptor. Cumva, nu știu cum, știau oamenii ăștia simpli că nu-i bine să gătească mierea și știau asta fără atâta școală și internet. Cred că știau lucrurile astea foarte importante pentru că erau buni ascultători și atunci când venea informația spre ei, chiar dacă era puțină, ei o apreciau și o asimilau imediat, ca pe un dar.

Mălaiul de bogați putea conține: coajă de lămâie, stafide, smântână, miere, nuci și orice altceva ce avea gospodina bogată prin șpaisul ei. Dar, în esență, mălaiul era o mâncare de oameni modești, desculți sau în opinci.
Dar ca să nu vă aud că nu prea știți de unde să luați rețeta asta, din ce parte, de pe ce site, că nu e completă, că vă zic numa’ povești și jumătăți de măsuri, iar voi acești masterchefi moderni de carantină nu reușiți nicicum să dibuiți balivernele mele, vă zic, în 2-3 cuvinte, adică pas cu pas, cum se face minunea.

Într-un bol se pun la un loc: 250 gr. de făină de mălai, 250 gr. de făină albă, 250 gr. de zahăr, 250 ml. de ulei de floarea soarelui, 500 gr. de iaurt grecesc, un plic de praf de copt, un praf de sare, un baton de vanilie tocat mărunt și coaja de la o lămâie. Toate astea se amestecă bine, iar într-un alt vas se bat 3-4 ouă ca pentru omletă. Când s-au omogenizat, se pune peste compoziția anterioară; totul se omogenizează, se pune într-o tavă de copt și se dă la cuptor aproximativ 45 de minute, la 170 grade.
Când e gata, se lasă la temperat și se servește cu smântână grasă, ca fetele alea din tablourile lui Rubens și cu fructe proaspete, dacă sunt; dacă nu, merge și numai cu smântâna aia bună.

În fine, spre finalul poveștii aș mai vrea să vă amintesc și de mămăliga noastră cea de toate zilele, pentru că nu degeaba ne-a numit Stoichkov mămăligari. Aș vrea să vă amintesc cât e de bună mămăliga cu brânză de burduf și cu jumărele de slănină prăjită, apoi aș menționa și mămăliga cu lapte, aia pe care o primeam pe post de desert, cu puțin zahăr sau miere. Aș vrea să ne amintim că mămăliga de a doua zi era servită rece în loc de pâine, câteodată, sau care era prăjită în untură în combinație cu o ratută cu cozi de ceapă verde. Știau ce știau bătrânii noștri de mâncau mămăligi de astea și au trăit peste 80 de ani fericiți și sănătoși.

Ca să trăim bine și fericiți, vă rog să mâncați sănătos și să vă bucurați de viață, în mod responsabil, e important.

Eu sunt Horia Șimon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a rubricii Felia de Cluj.

Foto: arhivă Radio Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.