Prima pagină » Personalitatea Zilei » Personalitatea zilei: Carol I al României [AUDIO]

Personalitatea zilei: Carol I al României [AUDIO]

Carol I s-a născut în Germania, în familia prinţului de Hohenzollern-Sigmaringen. A urmat Şcoala de Artilerie din Berlin şi a participat, ca locotenent, în conflictul cunoscut ca Al Doilea Război al Schleswigului. Familia sa era înrudită cu Napoleon al III-lea, acesta din urmă fiind şi cel care l-a recomandat pe tânărul prinţ politicienilor români, când s-a decis aducerea pe tron a unui principe străin.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 aprilie 2020, 00:00

Domnia i-a fost oferită după exilarea lui Alexandru Ioan Cuza, dar decizia lui de a o accepta a fost privită cu neîncredere chiar şi în ţara sa natală. A urcat pe tron în 10 mai 1866, proclamat mai întâi ca domnitor, apoi ca rege 15 ani mai târziu. În primul an al domniei a ratificat Constituţia ţării sale adoptive care, pe lângă principiile obişnuite într-un astfel de act fundamental, a implicat şi un punct crucial: omiterea obligaţiilor către Imperiul Otoman. Constituţia mai stabilea felul în care domnia urma să se transmită în dinastia regală nou creată, dar oficializa şi schimbarea numelui ţării, din Principatele Unite, în România.

Viaţa politică internă sub domnia lui Carol I a fost marcată de obişnuitele schimbări de guverne, dintre care cel mai longeviv, condus de Lascar Catargiu, a durat 5 ani, dar şi de răscoalele ţăranilor nemulţumiţi de tratamentul de care aveau parte din partea proprietarilor pământului pe care îl lucrau. Aici interesul lui Carol I era oarecum personal, pentru că de la urcarea sa pe tron era şi el proprietar de pământ. Acesta le-a promis ţăranilor o reformă agrară, dar în final răscoala a fost înăbuşită în mod sângeros, lăsând în urmă – conform unor surse – 10 mii de victime. Firea sa, influenţată de tradiţia germană, marcată de disciplină şi punctualitate, era oarecum în contradicţie cu ţara pe care a acceptat să o conducă, unde tradiţia balcanică era încă atât de puternică. Se spune de pildă că era atât de deranjat de obiceiul politicienilor de a întârzia la întâlniri, încât le dăruia ceasuri cu exasperare, pentru a le aminti de dictonul latin: tempus fugit. În ceea ce priveşte politica externă, în vremea sa România a obţinut independenţa faţă de Poarta Otomană, regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă în câteva bătălii. A murit în septembrie 1914. Ca un omagiu al contribuţiei sale din cadrul Războiului Ruso-Turc, în Pordim, Bulgaria, există un muzeu dedicat regelui Carol I.