Oana Sârbu
Articol editat de cristina.rusu, 13 mai 2020, 13:19
Oana Sârbu: Vă mulţumesc că v-aţi gândit să mă sunaţi, mi-e un dor de Cluj de nu mai pot!
Oana Sârbu: Pentru mine a avut părţi bune această izolare; nu au fost probleme, pentru că mie-mi place solitudinea, să ascult muzica preferată, să citesc, să mă uit la filme dragi, să văd Bucureştiul liber. Din acest punct de vedere, aceste luni au fost foarte benefice. Sigur că da, din prisma faptului că un virus ne-a ţinut în casă, nu a fost prea plăcut. Însă cred că am avut fiecare dintre noi timp pe care să-l petrecem cu noi, cu familiile, cu cei dragi. Fiind un om introvertit, mă bucur că am avut timp să mă gândesc la cum a fost viaţa mea de până acum, cum au trecut atât de repede 34 de ani de la filmul Liceenii, cum a fost perioada de când am schimbat ultimul prefix! E imposibil să nu te gândeşti că toate acestea vor trece, că se vor duce mai repede decât oricând înainte înspre alte lucruri pe care tot aşa, nu ai cum să le controlezi.
Oana Sârbu: Aş fi făcut un party într-o curte frumoasă, cu lumini, cu lumânări parfumate, cu şampanie, cu lucruri bune de degustat, cu prieteni foarte apropiaţi. În schimb anul acesta va fi mai singuratică petrecerea, doar cu cei dragi din familie: vom face o plimbare cu băieţelul meu în parc şi vom proba noua dronă pe care a primit-o! Voi citi şi voi răspunde la toate sutele de mesaje care deja au sosit. Trebuie să preţuieşti energia pe care ţi-o dă cineva care se gândeşte cu drag la tine.
Oana Sârbu: Îmi este dor de vârsta de 20 şi ceva de ani; îmi este dor de turneele pe care le făceam, cu câte 3-4 spectacole pe zi. Îmi e dor de băiatul meu când era bebeluş, a împlinit deja 11 ani şi îl văd deja cum se desparte de copilărie.
Oana Sârbu: Aştept să cânt cu băieţii mei (chiar aveam câteva evenimente în luna mai, care din păcate s-au amânat). Sunt optimistă, gândesc că lucrurile se vor schimba în bine. Am şi câteva propuneri pentru proiecte de televiziune, iar în rest, să mă îmbogăţesc spiritual cât mai mult.
Oana Sârbu: Nu cred că mai poate fi pusă problema, Liceenii nu are cum să fie continuat. A fost vorba şi de faptul că a picat într-un anumit context, anii cei mai negri ai comunismului. Oamenii uită uşor: din cauza lucrurilor rele care se întâmplă acum, uită negura care a fost cu adevărat atunci. Liceenii a fost o rază de energie, de speranţă, de culoare. Povestea nu ar mai putea fi reluată decât sub o altă formă şi nu ar fi acelaşi lucru.
Alina Nechita / Andrea Nagy
Foto: facebook Oana Sârbu
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
La începutul lunii martie s-a aflat la Cluj reputatul istoric italian Stefano Bottoni, specialist în istoria Europei de Est. El și-a lansat...
Duminică, 30 martie,de la ora 20.03, Radio Cluj și Teatrul Naţional Radiofonic prezintă piesa Surpriza dragostei de Marivaux. Traducere...
În contextul Zilei Mondiale a Teatrului, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj derulează o campanie pentru a face cunoscut publicului faptul că toate...
Un colț de carte francofonă se va deschide la librăria clujeană Bookstory, unde cititorii vor putea să răsfoiască și să cumpere cărți în...