Numele său este astăzi sinonim cu dramaturgia românească, consacrarea este însă ceea ce afectează receptarea sa de către public: mult prea adesea, elevii cunosc din lucrările sale doar O scrisoare pierdută, o comedie politică poate nu atât de interesantă pentru tineret, în timp ce opera sa gazetărească şi dramatică ascunde bucăţi de un comic surprinzător de savuros. Ne amintim astăzi de maestrul I.L. Caragiale.
Foto: Foto: Enciclopedia virtuală
Articol editat de cristina.rusu,
9 iunie 2020, 06:00 / actualizat: 9 iunie 2020, 8:00
Numele său este astăzi sinonim cu dramaturgia românească, consacrarea este însă ceea ce afectează receptarea sa de către public: mult prea adesea, elevii cunosc din lucrările sale doar O scrisoare pierdută, o comedie politică poate nu atât de interesantă pentru tineret, în timp ce opera sa gazetărească şi dramatică ascunde bucăţi de un comic surprinzător de savuros. Ne amintim astăzi de maestrul I.L. Caragiale.
Se spune că un clown este acel individ care îi zâmbeşte întruna publicului, dar plânge în interior. Ei bine, Caragiale nu a fost un clown, dar situaţia sa a fost oarecum asemănătoare: în comediile sale a criticat poate, cu o oarecare îngăduinţă, metehne şi moravuri mărunte, în timp ce în viaţa reală anectodele ni-l înfăţişează ca pe un personaj sever, mereu în război cu editorii care se simţeau înclinaţi să-i modifice punctuaţia şi ortografia. S-a născut în 1852 într-un sat cu un nume pe care l-ar fi putut inventa el însuşi: Haimanale, izbutind să-şi convingă tatăl să-i permită a urma Conservatorul de Artă Dramatică, unde unchiul său era profesor. Şi-a început cariera ca sufleur şi copist al Teatrului Naţional, publicând din 1873 versuri, anecdote şi critică de teatru în Ghimpele, Timpul şi România liberă.
În 1879, revista Convorbiri literare i-a publicat piesa O noapte furtunoasă, ceea ce l-a adus pe Caragiale în cercul junimiştilor. În acest sens, se ştie că a avut conflicte de natură personală cu Mihai Eminescu; a fost în schimb apreciat de Titu Maiorescu, spiritus rector al cenaclului, care chiar l-a apărat în public mai târziu, când criticii au pus la îndoială moralitatea lucrărilor lui Caragiale. A fost numit revizor şcolar pentru judeţele Neamţ şi Suceava şi a putut cunoaşte în mod nemijlocit carenţele sistemului educaţional din România de la acea dată; dar având în vedere că experienţa sa se lega de cealaltă parte a ţării, e de mirare că modelul său de profesor incompetent a fost totuşi unul ardelean! Seria de „momente” Un pedagog de şcoală nouă parcă a fost scrisă special pentru Florin Piersic: de la o distanţă de un secol, dar ca de la maestru la maestru.
A condus revista Moftul român, la care au colaborat nume pe care astăzi nu le-am asocia cu textele de factură umoristică, cum ar fi Emil Gârleanu sau Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti. A fost acuzat că a plagiat piesa Năpasta, dar a câştigat procesul, susţinut fiind de avocatul Barbu Delavrancea. Dezgustat însă de umilinţa scandalului public, a decis să se mute la Berlin, unde a trăit până la moartea sa din 9 iunie 1912.
Andrea Nagy
Foto: Enciclopedia virtuală
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Personalitatea zilei: I.L. Caragiale [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/06/I.L.-Caragiale.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Personalitatea zilei: I.L. Caragiale [AUDIO/VIDEO]")
![Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/06/Ray-Charles-e1686306050516.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]")
