A scris prima operă în proză a umanismului italian, o culegere de povestiri considerate atât de scandaloase încât nu a lipsit mult ca volumul să fie ars în public. În scriitura sa a tins mereu spre prezentarea vieţii eliberată de constrângerile morale ascetice, într-o răzvrătire faţă de tradiţiile impuse. Scriitorul italian Giovanni Boccaccio s-a născut în 16 iunie 1313.
A scris prima operă în proză a umanismului italian, o culegere de povestiri considerate atât de scandaloase încât nu a lipsit mult ca volumul să fie ars în public. În scriitura sa a tins mereu spre prezentarea vieţii eliberată de constrângerile morale ascetice, într-o răzvrătire faţă de tradiţiile impuse. Scriitorul italian Giovanni Boccaccio s-a născut în 16 iunie 1313.
În cazul unui scriitor precum Boccaccio, care a trăit acum mai bine de 700 de ani, este greu de situat locul exact al naşterii sale. A venit pe lume undeva în Toscana, ca fiu nelegitim al unui negustor florentin. Tatăl său l-a trimis la Napoli pentru a deprinde la rândul lui comerţul, o activitate pe care a abandonat-o însă în favoarea dreptului canonic şi a limbilor clasice. La 23 de ani şi-a scris primele lucrări, sub influenţa romanelor cavalereşti franceze, care ar fi putut fi motivul pentru care a început să fie primit la curtea lui Robert d’Anjou, rege al oraşului Napoli.
A revenit în Florenţa în 1341 şi a ocupat diverse funcţii publice, cultivându-şi însă în continuare preocupările literare. A legat o strânsă prietenie cu Petrarca despre care stă mărturie corespondenţa celor doi, care l-a îndreptat încet-încet în direcţia redescoperirii valorilor Antichităţii. Umanismul a devenit cauza lui Boccaccio, sub influenţa sa epopeile lui Homer fiind traduse în limba italiană; dar el însuşi a scris un tratat despre mitologia antică, o carte de referinţă în următoarele câteva secole. În 1348 epidemia de ciumă care făcea ravagii pe întregul continent a ajuns şi la Florenţa. În atmosfera aceea ireală, în care cei care aveau posibilitatea părăseau oraşul şi se izolau fizic şi mental de ororile din jur, Boccaccio şi-a situat povestirile reunite sub titlul Decameronul. Personajele sale sunt mult mai variate decât se obişnuia în scriitura vremii: eroii săi sunt meşteşugari, funcţionari sau călugări, întreţesând povestiri galante şi uneori picante. Cartea a circulat sub formă de manuscris în timpul vieţii autorului şi a fost tipărită abia mult mai târziu, în 1470, un moment nepotrivit pentru o lucrare atât de îndrăzneaţă. Florenţa fiind dominată de călugărul radical Girolamo Savonarola, care l-a convins chiar pe Botticelli să-şi arunce în foc tablourile, Decameronul era de asemeni cât pe ce să cadă pradă flăcărilor.
O altă lucrare importantă a sa este Tratatul în lauda lui Dante, în care numeşte pentru prima oară, „divină”, Comedia scrisă de acesta. Cunoscutele Povestiri din Canterbury sau Don Quijote a lui Miguel de Cervantes sunt doar câteva din lucrările scriitorilor de mai târziu care reflectă influenţa lui Giovanni Boccaccio.