A fost distins cu Premiul Nobel în 1909, pentru contribuţia sa în domeniul telegrafiei fără fir. A fost cel care, folosindu-se de rezultatele predecesorilor săi, a reuşit să transforme radiotelegrafia într-un sistem viabil din punct de vedere comercial. Vorbim astăzi despre inginerul italian Guglielmo Marconi.
Articol editat de cristina.rusu,
20 iulie 2020, 06:00 / actualizat: 20 iulie 2020, 9:55
A fost distins cu Premiul Nobel în 1909, pentru contribuţia sa în domeniul telegrafiei fără fir. A fost cel care, folosindu-se de rezultatele predecesorilor săi, a reuşit să transforme radiotelegrafia într-un sistem viabil din punct de vedere comercial. Vorbim astăzi despre inginerul italian Guglielmo Marconi.
Marconi s-a născut în 1874, într-o familie de nobili din Bolonia. A fost educat la domiciliu, deprinzând chimia, matematica şi fizica de la o serie de profesori angajaţi de părinţii săi. La 17 ani, împrietenindu-se cu unul din profesorii Universităţii din Bolonia, Marconi a avut ocazia să participe în mod neoficial la cursuri, dar şi să acceseze biblioteca şi instrumentele de laborator.
Din anii 1890 a început să lucreze la telegrafia fără fir, o idee deloc nouă: mulţi au încercat înaintea sa să construiască sisteme asemănătoare, dar rezultatele nu s-au dovedit fezabile din punct de vedere comercial. În fapt, începând cu experimentele lui Herz, interesul în comunitatea ştiinţifică faţă de undele radio era destul de ridicat, dar doar faţă de fenomen în sine, nu pentru aplicaţiile sale practice.
Undele radio erau considerate pur şi simplu o altă formă de lumină, cu un efect limitat de raza de vizibilitate şi de obstacolele aflate în cale. Urmând ideile lui Herz, dar într-o linie care nu păruse să fie luată în seamă de alţi inventatori, Marconi şi-a construit echipamentul cu ajutorul propriului său majordom, în podul casei sale. Primul aparat al lui Marconi care funcţiona cu unde radio a fost o alarmă de furtună: era vorba de un clopoţel care începea să sune când un receptor detecta undele radio generate de fulgere. În timp, sprijinit de tatăl său şi păstrându-se mereu la curent cu scrierile din lumea ştiinţifică, Marconi a transformat ceea ce era doar un fenomen curios într-un sistem eficient de comunicaţii. A scris Ministerului Poştei şi Telegrafiei pentru a-şi prezenta progresele, dar nu a primit un răspuns, ministrul notând pe document că tânărul inventator ar avea nevoie să viziteze azilul psihiatric din Longara.
Marconi a plecat în Anglia pentru a căuta susţinerea pe care nu o găsise în Italia. Primul brevet pentru un sistem de transmisie cu unde radio a fost înscris în 1896, pe când inventatorul avea 22 de ani.
În 1902, Marconi a demonstrat că undele radio medii şi lungi se pot transmite, spre deosebire de ce se credea anterior, la distanţe de sute, chiar mii de km. Au fost înfiinţate staţii transatlantice, iar din 1905 vapoarele se puteau abona la un buletin de ştiri de noapte transmis de compania lui Marconi. Importanţa radioului în situaţii de urgenţă a fost recunoscută mai ales după scufundarea vasului RMS Titanic, ai cărui operatori radio au putut să ceară ajutor.
În 1914 Marconi a revenit în Italia, această dată marcând începutul implicării sale politice. A fost mai întâi senator, apoi a fost numit la conducerea serviciilor radio ale armatei în Primul Război Mondial. În 1923 a aderat la Partidul Fascist, iar 7 ani mai târziu Benito Mussolini îl numea la conducerea Academiei Regale a Italiei. Guglielmo Marconi a încetat din viaţă în 20 iulie 1937.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.