Realitate şi propagandă: o istorie a serialelor poliţiste [VIDEO]
Primul serial poliţist datează din 1949. Programul ce rula sub titlul Stand by for crime era difuzat pe postul ABC şi cuprindea o trăsătură de interactivitate: aşadar, după o investigaţie de o jumătate de oră, telespectatorii puteau apela studioul, pentru a stabili cine e vinovat! Primul serial care seamănă cu cele pe care le cunoaştem astăzi a fost însă Dragnet, difuzat între 1951-1959.
Articol editat de cristina.rusu, 25 iulie 2020, 10:00 / actualizat: 25 iulie 2020, 11:09
Jack Webb, producătorul serialului, care juca tot odată şi rolul principal, a creat personajul Joe Friday: prototipul poliţistului erou, care nu greşeşte niciodată şi îi prinde în mod invariabil pe cei vinovaţi. Producătorii serialului beneficiau de consilieri din cadrul poliţiei, aşadar metodele folosite în investigaţii erau cât se poate de credibile.
În acele zile poliţia din LA avea nevoie de un serios capital de imagine: aşadar agenţii de pe ecran erau eficienţi şi politicoşi, nu îşi ieşeau din fire niciodată, mereu în slujba cetăţenilor cinstiţi.
Până în 1956 toţi actorii – chiar şi figuranţii – erau albi, creând impresia că în LA nici nu exista o comunitate a persoanelor de culoare. Serialul era vizionat de 6.5 milioane de oameni, cărora le era transmis mesajul că activitatea poliţiei nu poate fi pusă la îndoială. În aceste condiţii a venit ca o surpriză incidentul din 1965, când în urma repetatelor abuzuri ale oamenilor legii a izbucnit o revoltă în cartierul Los Angeles Watts, locuit cu precădere de persoane de culoare, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 32 de civili şi 2 poliţişti.
Cei doi poliţişti au fost împuşcaţi din greşeală de colegii lor, în îmbulzeala creată. Până în anii ’80 studiourile au produs pe bandă rulantă seriale asemănătoare (Cojack, San Francisco Streets, Starsky & Hutch) care, cu toate că nu s-au arătat la fel de servile, au contribuit la fundamentarea unor stereotipii.
Printre personaje se mai strecura câte un caracter excentric, purtând eventual geacă din piele, rebeliunea se oprea însă la poarta servirii binelui public.
Hill Street Blues (1981-1987) a fost primul serial care a prezentat şi viaţa particulară a poliţiştilor. Spre consternarea publicului, care a prins greu gustul acestui serial atipic, producţia prezenta brutalitatea şi corupţia autorităţilor şi violenţa vieţii de zi cu zi.
Din anii ’90, când televizorul se regăsea deja în 92 de milioane de gospodării americane, serialele poliţiste au început să devină un pic mai realiste, iar personalitatea poliţiştilor ceva mai complexă.
NYPD Blue a rulat între 1993-2005, ducând mai departe cu un grad tradiţiile din Hill Street Blues. Personajul central nu era deloc poliţistul ideal: sexist, rasist, alcoolic, dar cu o inimă de aur, le oferea o justificare poliţiştilor care-şi desfăşurau activitatea mai degrabă în zona gri (un efect care, desigur, nu a fost în intenţia producătorilor). În acelaşi stil a fost realizat mai apoi The shield (2002-2008), care prezintă lupta autorităţilor cu bandele din LA. Personajul central (să ne înţelegem: tot poliţist) comite nu mai puţin de 16 infracţiuni chiar din primul episod, începând cu bătaia şi continuând cu jaful armat, producătorii vrând să prezinte o lume tot mai violentă, în care metodele convenţionale nu mai sunt suficiente.
Problema apare doar atunci când aceste tehnici îşi fac apariţia şi în viaţa reală (precum cazul George Floyd, care a creat tulburări în Statele Unite).
Tot în anii ’90 a început o tendinţă în urma căreia fiecare ramură a justiţiei americane şi-a primit propriul serial poliţist. A apărut astfel un serial dedicat Marinei (NCIS, 2003), unul dedicat FBI-ului (Criminal minds, 2004), SWAT-ului (2007); şerifii, judecătorii, vameşii, paza de coastă – cu toţii şi-au primit propria producţie în care să fie eroi. O menţiune specială merită producătorul Dick Wolf, creatorul seriei Lege şi ordine care, începând din 1990, a avut în fiecare an cel puţin un serial pe micul ecran.
În prezent nu mai puţin de 6 seriale care rulează pe posturile aparţinând de NBC poartă semnătura acestuia.
Sursă: Index.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.