Incluziv: Un bucureştean şi un moldovean urcă pe munte [FOTO/AUDIO]
Alex Benchea și Răzvan Nedu
Într-o glumă clasică, atunci când doi români din regiuni diferite pornesc împreună undeva, probabil că se vor întâlni acolo… cu un ardelean sau cu vreun fost preşedinte! În viaţa reală însă cei doi au reuşit să ducă la capăt o expediţie cu care puţini români se pot mândri.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
28 iulie 2020, 06:00 / actualizat: 28 iulie 2020, 12:46
Într-o glumă clasică, atunci când doi români din regiuni diferite pornesc împreună undeva, probabil că se vor întâlni acolo… cu un ardelean sau cu vreun fost preşedinte! În viaţa reală însă cei doi au reuşit să ducă la capăt o expediţie cu care puţini români se pot mândri.
Cu un rest de vedere de 1%, dar compensează din plin la capitolul entuziasm. Este vorba de alpiniştii nevăzători Alex Benchea şi Răzvan Nedu, membri ai clubului sportiv Climb again, care au cucerit vârful Mont Blanc, înalt de 4810 metri. Au fost însoţiţi în această expediţie de ghizii montani internaționali Clement Naegelen și Cristina Pogăcean, de antrenorul lor, Claudiu Miu și de cățărătorul-fotograf Cătălin Grigoriu. Alex Benchea ne-a descris organizarea echipei:
Alex Benchea: Pe potecile înguste mergeam în spatele ghidului. Ne deplasam în funcţie de teren: dacă era teren stâncos, mergeam aproape de ghid, iar pe gheţar mergeam la distanţă de 1 m (eram legaţi în coardă). Am avut fiecare ghidul lui: Răzvan era cu Cristina Pogăcean, iar eu eram cu Clement.
Alex Benchea și Răzvan Nedu
Andrea Nagy: Spuneai anul trecut, după ce ai urcat pe Kilimanjaro, că te aştepţi ca Mont Blanc să fie mai tehnic. Aşa a fost?
Alex Benchea: Da, e un munte tehnic. Am avut porţiuni de trekking, de căţărat şi de mers cu colţarii pe gheţar. Şi apoi altitudinea…
Rezistenţa la altitudine e de fapt un subiect de glumă între cei doi; iar pentru Răzvan Nedu, un motiv de mândrie:
Răzvan Nedu: M-am aclimatizat foarte bine. A ajutat fizicul şi antrenamentele, plus norocul genetic.
Alex Benchea: Care genetic? Doar şerpaşii din Himalaya sunt adaptaţi genetic, că trăiesc la 5000-6000 de metri! Pe mine m-a luat un pic durerea de cap.
Răzvan Nedu: El a continuat să meargă totuşi, pentru că avea un obiectiv: voia să ajungă în vârf şi înapoi.
Această prezentare necesită JavaScript.
Andrea Nagy: Cât aţi stat în vârf şi ce aţi făcut acolo?
Alex Benchea: Vreo jumătate de oră.
Răzvan Nedu: Când am ajuns acolo, ştii cum e: toată lumea cu poză, live, „avem net”, „scoate steagul”.
Internet în vârful muntelui. Există aşadar câteva diferenţe între traseul parcurs de sportivii români şi acelaşi traseu parcurs de alpinişti de acum 100 de ani:
Răzvan Nedu: Existau prize USB la fiecare refugiu şi mulţi îşi puneau telefoanele la încărcat. După o anumită oră se tăia accesul la curent; iar pentru partea de internet sau semnal, trebuia să ieşi şi să cauţi.
Andrea Nagy: Cum arăta programul vostru?
Răzvan Nedu: De la 3000 de metri încolo ne-am trezit devreme, ceea ce e ideal pentru a face traseul în siguranţă (îţi doreşti să nu cadă pietre). Cristina este un alpinist cu foarte multă experienţă şi pot spune că într-un timp ea ne comunica nouă programul; şi nu era că „ne trezim la 4.00”, ci „ne vedem la 4.00 jos!”
Alex Benchea și Răzvan Nedu
Andrea Nagy: Ce vârf aveţi de gând să escaladaţi în continuare?
Răzvan Nedu: Matterhorn sau Eiger. Ceea ce ne dorim noi, Climb again, este ca un număr cât mai mare de nevăzători să viseze şi să aibă curaj să-şi îndeplinească visele. Ei au nevoie să iasă din casă, să muncească, să facă tot felul de lucruri pentru a putea avea o viaţă normală şi independentă. Dacă două persoane cu deficienţe de vedere au reuşit să urce pe Mont Blanc, înseamnă că şi visele măreţe, cele care par greu de atins, pot fi îndeplinite.