Foto: christels/Pixabay
Articol editat de cristina.rusu, 4 septembrie 2020, 18:00 / actualizat: 7 septembrie 2020, 11:45
Multe lucruri au mai rămas de descoperit în privinţa inteligenţei animalelor. În secolul XIX, când cunoştinţele în acest domeniu erau şi mai puţine, ideea unui cal capabil de calcule matematice complexe trezea doar admiraţia, nu şi neîncrederea publicului. Hans a fost dresat să dea din cap în semn de da şi nu şi să indice cifrele bătând din picior. Ştia să deosebească stânga de dreapta, cunoştea ceasul, recunoştea oamenii din fotografii şi le deosebea vocile, putea să diferenţieze între culori şi momente ale zilei şi nu se dădea îndărăt nici de la ghicitori. Fără să transpire şi fără să ceară un caiet cu pătrăţele putea să adune 2/5 cu ½, extrăgea rădăcina pătrată din 16 şi tropăia răspunsul. Wilhelm von Osten a colindat ani de zile oraşele Europei până când adevărul a ieşit la iveală.
Osten era dispus să-şi supună calul testelor elaborate de oamenii de ştiinţă, care mult timp nu au găsit explicaţii pentru capacităţile animalului. Consiliul Educaţiei din Germania a creat o comisie pentru studierea cazului, alcătuită din veterinari, dresori, ofiţeri, chiar şi directorul grădinii zoologice din Berlin. Raportul din 1904 arăta că nici Hans, nici stăpânul său nu au trişat la teste.
Raportul a ajuns şi la un tânăr psiholog, Oscar Pfungst, care a decis să-l supună pe Hans unor teste suplimentare. A decis iniţial să nu-l lase pe Osten să pună întrebările, ci să le adreseze el însuşi, dar Hans a răspuns corect de fiecare dată. Mai apoi a ieşit la iveală că, pe măsură ce se îndepărtează cel care pune întrebările (fie el stăpânul ori altă persoană), răspunsurile calului devin tot mai imprecise. Atunci când animalului îi erau adresate întrebările de după un paravan, calităţile sale matematice erau cele ale unui cal obişnuit.
De fapt, Osten nu poate fi acuzat că ar fi trişat cu bună ştiinţă: Hans era într-adevăr un cal deosebit, doar că nu în domeniul matematicii. A învăţat să interpreteze cu precizie reacţiile nonverbale ale celor care-i puneau întrebările. Pe măsură ce răspunsul era dat prin tropăituri, reacţia celui care adresa întrebarea se modifica imperceptibil când Hans ajungea la numărul corect, ceea ce animalul putea să sesizeze. În mod interesant, chiar atunci când era deja cunoscut faptul că Hans observă aceste semne, oamenii nu-şi puteau controla reacţiile nonverbale involuntare. Acest efect, care a purtat mult timp numele lui Hans cel Isteţ, trebuie să fie luat în considerare în zilele noastre de către echipele care folosesc câini pentru depistarea drogurilor.
Chiar dacă isteţimea lui Hans a primit o explicaţie, a continuat să fie preferatul publicului şi să asigure bunăstarea materială a stăpânului său. După moartea lui Osten, calul a intrat în proprietatea armatei, iar de atunci soarta lui este necunoscută.
Andrea Nagy
Foto: christels/Pixabay
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Specialiștii au anunțat luni, 31 martie, că stridiile japoneze amplasate în Marea Neagră au atins prima talie comercializabilă. Deși...
1 aprilie este, în mod tradiţional, ziua nebunilor şi a nebuniilor. Este ziua în care oamenii pot recurge în voie la farsele cele mai prostuţe....
Oamenii de știință au înregistrat primele dovezi că rechinii nu sunt niște pești tăcuți, ci sunt capabili să emită sunete, conform unui...
„Nu mai am pe nimeni, mă simt foarte singură și mi-e frică de ceea ce devine umanitatea”. Brigitte Bardot, 90 de ani, un monument al...