Cu o tehnologie suficient de avansată, până şi omul devine perfectibil. Utopiile visate secole de-a rândul ajung la numai un braţ distanţă. Dar este omul făcut să trăiască într-o utopie? Mai rămâne ceva din el când cedează conformismului şi comodităţii? E o temă de gândire pe care o propune în opera sa Aldous Huxley, unul din cei mai controversaţi scriitori ai literaturii britanice, care a inspirat o întreagă subcultură într-un mod în care nu şi-ar fi dorit vreodată.
Foto: Aldous_Huxley_1927/Foto: Wikipedia
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
22 noiembrie 2020, 00:00 / actualizat: 22 noiembrie 2020, 13:14
Cu o tehnologie suficient de avansată, până şi omul devine perfectibil. Utopiile visate secole de-a rândul ajung la numai un braţ distanţă. Dar este omul făcut să trăiască într-o utopie? Mai rămâne ceva din el când cedează conformismului şi comodităţii? E o temă de gândire pe care o propune în opera sa Aldous Huxley, unul din cei mai controversaţi scriitori ai literaturii britanice, care a inspirat o întreagă subcultură într-un mod în care nu şi-ar fi dorit vreodată.
La cei 1.90 metri ai săi, Aldous Huxley a fost poate cel mai înalt reprezentant al literaturii engleze. Era o prezenţă atât de surprinzătoare încât contemporanii îl priveau ca pe o ciudăţenie a naturii. Virginia Woolf de pildă se referea la el ca la un cosaş gigantic. Vocea era parte din şarmul lui: Huxley avea o acurateţe verbală cu care puţini se ostenesc într-o discuţie în viaţa de zi cu zi, tratând conversaţia ca pe un teatru. A scris poezie, opere dramatice, eseuri filosofice şi mai multe romane, din păcate însă aproape întreaga-i activitate a fost eclipsată de popularitatea de care a avut parte Minunata lume nouă.
Minunata lume nouă şi-a primit titlul de la un vers ironic din Furtuna de Shakespeare. Autorul imaginează o lume în care copiii se nasc în laborator, iar oamenii devin atât de ataşaţi de confortul consumerist încât li se pare incredibil să pună la îndoială ceea ce se întâmplă în jurul lor. Huxley transpune în termeni vizuali ariditatea emoţională. Iată cum descrie de pildă laboratorul în care noii cetăţeni vin pe lume:
O clădire cenuşie, scundă, de numai treizeci şi patru de etaje. Deasupra intrării, firma CENTRUL DE INCUBAŢIE ŞI CONDIŢIONARE PENTRU LONDRA CENTRALĂ, iar pe stemă, în formă de scut, deviza Statelor Unite ale Lumii: COMUNITATE, IDENTITATE, STABILITATE. Sala imensă de la parter dădea către nord. Rece, în pofida verii de afară şi a căldurii tropicale din încăpere, prin geamuri pătrundea o lumină subţire şi aspră, căutând avidă, parcă, vreun manechin drapat, ori vreo jucărie, vreo formă academică palidă, dar negăsind decât sticla, nichelul şi porţelanul cu luciu sec, tipice pentru un laborator. Răceala ca de iarnă îşi dădea mâna cu un frig iernatic. Halatele lucrătorilor erau albe, mâinile lor erau îmbrăcate în mănuşi de cauciuc de culoarea palidă a cadavrelor. Lumina era îngheţată, moartă, fantomatică. Doar de la ţevile galbene ale microscoapelor împrumuta ea o oarecare substanţă bogată şi vie, care se întindea ca untul pe tuburile lustruite, o dungă atrăgătoare lângă alta, într-o procesiune nesfârşită de-a lungul meselor de lucru.
Aldous Huxley provine dintr-o familie de intelectuali cu tradiţie. Tatăl său conducea prestigioasa revistă Cornhill Magazine, fratele lui era laureat al Nobelului pentru medicină, iar bunicul lui fusese prieten cu Charles Darwin. Era şi el destinat medicinei, dar la 16 ani a făcut o infecţie oculară care l-a lăsat fără vedere pentru 2 ani. A reuşit să se recupereze parţial, dar a rămas fascinat de felul în care simţurile se adaptează într-o astfel de situaţie şi, până la urmă, de felul în care percepem aspecte ale realităţii. La începutul carierei a lucrat ca jurnalist şi temporar ca profesor la Eton, unde a avut ca elev un alt pesimist talentat, pe George Orwell. De fapt, Huxley i-a scris o scrisoare de apreciere lui Orwell după publicarea romanului 1984, deşi era de părere că de-a lungul timpului, liderii îşi vor da seama că nu e nevoie să-şi exercite voinţa prin coerciţie; e de ajuns conformismul şi comoditatea.
Cu toate că viitorul imaginat de Huxley era tern, el însuşi nu era lipsit de simţul umorului. Eseurile îi erau apreciate pentru caracterul viu şi satiric şi pentru cunoştinţele enciclopedice. Ori aici termenul e folosit în mod justificat: Huxley recomanda ca atunci când omul călătoreşte, să nu-şi ia cu sine o carte dificilă, ci un volum din Enciclopedia Britannica. Cel puţin pe el, varietatea faptelor şi a datelor, pe care ordinea alfabetică le face să se învecineze, îl bine dispunea tot timpul. În 1937 a emigrat în Statele Unite, unde nu a putut să reziste cântecului de sirenă al Hollywoodului. A scris scenarii pentru ecranizarea romanelor Mândrie şi prejudecată şi Jane Eyre, dar şi o versiune pentru Alice în ţara minunilor, abandonată în final de Disney. Climatul de creativitate al Californiei l-a dus însă înspre cel mai straniu experiment pe care l-a făcut vreodată.
În 1953, Huxley a luat o doză precis măsurată de mescalină, o substanţă halucinogenă folosită în experienţele mistice ale indienilor. Trăirile pe care le-a avut atunci le-a înregistrat într-o cărticică numită Porţile percepţiei, în care a notat că impresiile vizuale au fost puternic intensificate, dar voinţa a dispărut aproape cu totul. Cartea nu argumentează în favoarea abuzului de droguri (din contră, Huxley a scris eseuri împotriva tentaţiei dependenţei), Porţile percepţiei a fost însă practic adoptată de această subcultură. Trupa rock The doors şi-a luat numele de la volumul lui Huxley, iar liderul formaţiei, Jim Morrison, s-a luptat mult cu dependenţa de substanţe halucinogene.
Aldous Huxley a încetat din viaţă în 22 noiembrie 1963, în aceeaşi zi cu C. S. Lewis şi la câteva ore după asasinarea preşedintelui John F. Kennedy. Moartea lui Kennedy a eclipsat trecerea în nefiinţă a celor doi scriitori; dar la fel cum evenimentele din Dallas au prezis haosul politic al anilor ’60, opera lui Huxley a prefigurat revoluţia contraculturii care a afectat viaţa intelectuală a ţării sale adoptive.
Sursă: National Endowment for the Humanities
Andrea Nagy
Foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Personalitatea zilei: Aldous Huxley [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/11/Aldous_Huxley_1927.png?resize=555%2C388&ssl=1 "Personalitatea zilei: Aldous Huxley [AUDIO]")
![Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/06/Ray-Charles-e1686306050516.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]")
