Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Averea bunei educații de Teodor Baconschi [AUDIO]

Ce mai citim: Averea bunei educații de Teodor Baconschi [AUDIO]

Teodor Baconschi, fiul scriitorului A. E. Baconsky, este antropolog religios, teolog, diplomat, politician și eseist român de înaltă ținută intelectuală.

Articol editat de cristina.rusu, 6 decembrie 2020, 06:00 / actualizat: 6 decembrie 2020, 8:41

În Averea bunei educații ne amintește care sunt instrumentele unui părinte în educarea copilului, ce rol important are puterea exemplului, ce avantaj major prezintă o bună educație în evoluția acestuia.

Eseurile cuprind sfera domeniilor care stau la baza formării unui copil, știut fiind faptul că omul se definește prin facultatea cunoașterii. Fără să creadă în rețete, Teodor Baconschi spune că părinții au datoria de a-și asuma rolul cât mai serios și că buna educație este o investiție necesară în drumul ascendent al formării copilului.

Educația ne salvează de complexele de inferioritate; ea presupune o laborioasă luptă cu ignoranța și autosuficiența.

Cartea lui T. Baconschi este o pledoarie pentru firesc și pentru ordinea firească a lucrurilor, este o carte despre educația care împlinește și care generează oameni întregi. Sunt observații manierate despre snobism, tehnologie, spirit critic, folosind un ton alert , dar relaxat. Aflăm astfel cum trebuie educat un copil ca să devină adult cultivat, civilizat și asumat, cum să-și construiască identitatea și intimitatea.

Un capitol important este dedicat bibliotecii și lecturii: „Biblioteca e mai mult decât un sanctuar unde putem cultiva rigoarea profesională, fie că suntem (pe punctul de a deveni) filologi, ingineri, fizicieni, manageri de companie, literați sau simpli diletanți îndrăgostiți de lectură. Ea ne dăruiește mai multe vieți, dilată timpul și spațiul, ne introduce în universuri alternative și ne dezmărginește orizontul, ferindu-ne simultan de plictis și nonsens. E o investiție gratuită și tocmai de aceea, freamătă de promisiuni concrete”. (Bibliopolis)

Este definiția plină de substanță a beneficiilor lecturii, culminând cu concluzia că „tot știința de carte duce la prosperitate și stimă socială, întemeind simultan respectul de sine justificat”.

Călătoriile în străinătate, vacanțele, pelerinajele, deschid orizontul de cunoaștere pe o rază și la o scară tot mai extinsă, dacă turismul caută dimensiunea culturală. Tot așa cum se recomandă terapeutic experiența și pedagogia voluntariatului și a practicii în angajamente umanitare sau munca part-time ori internships.

Teodor Baconschi susține utilitatea efortului autodidactic, soliditatea studiului individual, arătând că diplomele ajută doar la satisfacerea unor exigențe formale: „Totul depinde, la urma urmelor, de strădaniile individuale, stimulate prin înzestrările native ale fiecărui copil și strategia formativă a familiei sale. Sunt convins că ingredientele bunei educații- așa cum apar în cartea de față- arată drumul cel mai aproape de scopul unui om întreg”. (Unde oprim educația formală?)

În privința școlii și a sistemului de învățământ, dezvoltat cantitativ, nu calitativ, remarcă: „După comunism, care oferea la facultăți locuri puține (cu examene grele), populația s-a înghesuit în ascensorul social al universității”. (La școală)

Educația clasică ajută la adaptarea rapidă la metamorfozele socioprofesionale.

Deprinderea politeții încă din copilărie este obligatorie,constituie chiar o armă defensivă, considerând că „oricum ar evolua modele și moravurile, politețea va rămâne un bun spiritual, menit să exprime noncombatul, cooperarea și delicatețea sufletească”. (Este politețea desuetă?)

Teodor Baconschi acordă atenție și dimensiunii religioase în educația copilului, capabilă să inoculeze în mentalul și psihicul lui „vocația măsurii și bunul-simț al misterului„, așa cum o expune în capitolul Problema teologică: scandal sau alinare?: „Altfel spus, un om bine educat are noțiuni de cultură biblică, înțelege funcția socioculturală și spirituală a faptului religios, respectă creațiile inspirate de experiența sacrului și tolerează democratic învecinarea unor semeni cu credințe religioase asumate, fără să-i deteste aprioric și fără să ceară cuiva îngrădirea dreptului lor de a-și mărturisi credința în spațiul public și în cel privat”.

Învățarea limbilor străine cât mai devreme și cât mai multe completează o educație solidă, oferă noi experiențe și posibilități, deschide perspective sociale și culturale în aceeași măsură cu celelalte domenii ale cunoașterii.

Pregătirea copilului pentru viață, respectul pentru valorile esențiale, pentru a deveni om integru, le analizează în capitolul Disciplina singurătății: „… trebuie să aflăm din prima copilărie că viața lăuntrică, lectura, studiul, creația și moartea sunt situații fundamentale, definitor-umane, pe care le asumăm în singurătate. Gregaritatea (adică spiritul de turmă) nu a inspirat niciodată vreo operă sau faptă remarcabilă”.

Averea bunei educații este o carte accesibilă ca stil, utilă pentru devenirea ca om superior, autonom, lucid, decent, cu discernământ și bun simț. Teodor Baconschi pledează pentru formare și nu doar pentru informare, pentru educație, nu pentru ideologie. Educația nu înseamnă un cumul de informații transmise mecanic, nici goana după diplome și studii.

Această carte merită pe deplin să fie citită de părinți și nu numai. Este încurajatoare și reconfortantă, fără nimic patetic ori moralizator. Sunt sigură că avem cu toții ceva de învățat, așa că vă invit la Biblioteca Județeană O. Goga, sediul central, pentru a o împrumuta. Lectură plăcută!