Felia de Cluj: Și ospitalitatea s-a digitalizat în România [AUDIO]

Foto: Maria das Dores, Pexels

Azi m-am trezit cu un gând: Cât de digitalizați suntem în orașul numit Silicon Valley de România? Cât de digitalizați suntem noi cei din industria Horeca? Că la cât de adâncă e rana lăsată de pandemie în industria asta, un an numai și numai aici o să-mi fie gândurile și nu la alte domenii, fără supărare!

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 27 ianuarie 2021, 06:00 / actualizat: 27 ianuarie 2021, 7:01

Azi m-am trezit cu un gând: Cât de digitalizați suntem în orașul numit Silicon Valley de România? Cât de digitalizați suntem noi cei din industria Horeca? Că la cât de adâncă e rana lăsată de pandemie în industria asta, un an numai și numai aici o să-mi fie gândurile și nu la alte domenii, fără supărare!

Chiar și așa, o scurtă trecere în revistă a realizărilor tehnologice, zice lumea, făcute de cei ce conduc orașul, este chiar imperioasă. Țin să menționez că eu sunt unul din acei cârcotași care niciodată nu e mulțumit și, mai mult, îmi place să mă compar cu cei la care mă uit în sus, nu cu cei ce sunt în urma mea. Adică mai pe românește, când îmi imaginez orașul meu de vis, închid ochii și văd Viena mai mult decât văd Baia Mare, oraș de unde vin eu. Foarte pe scurt și foarte puțin m-am bucurat de palmierii inteligenți plasați prin oraș, chestiile alea hidoase(zic eu) la umbra cărora poți să stai, dar și să-ți încarci telefonul, dar ăsta sunt eu, mai bătrân și mai chitros. Apoi m-am bucurat puțin mai mult la aplicația aia de te pune să faci genuflexiuni în stația de autobuz, pentru bilete. Cel mai tare mă amuză faptul că sunt mai sprintene pensionarele decât o parte din studenții îmbuibați cu meniul crispy de la KFC. Apoi, un pic mai tare m-am bucurat de aplicațiile pentru achiziționarea biletului în mijloacele de transport în comun, astea chiar îmi plac. Cel mai mult îmi place că orașul, per total, s-a digitalizat, și când zic orașul mă refer la oamenii ăștia de-și fac veacul pe aici, chiar sunt europeni și cosmopoliți. Dar ajunge despre digitalizarea generală a orașului și a mediul public, hai să vorbim puțin despre digitalizarea domeniilor importante din mediul privat.

Cel mai tare, pentru că mă și pricep, aș vrea să vorbesc despre Horeca, domeniu care după Revoluție și până acum a lăsat nenumărate perle vizavi de relația client/angajat. Țin să o menționez poate pe cea mai celebra, dar și cea mai nesimțită: la finalul notelor de plată, care evident că nu erau fiscale, unii ospătari de rang vechi adăugau la notă, după suc, ciorbă, etc. mere – 2 lei! Și dacă clientul se prindea că ceva nu e în regulă, întreba ce e cu merele. Răspunsul venea de fiecare dată foarte prompt: “dacă mere, mere, dacă nu, nu!”, urmat de un rânjet sfidător. Cam asta a fost chintesența ospitalității post-decembriste.
Apoi, pe rând, s-au băgat casele de marcat, bonurile fiscale, apoi a fost vremea tabletelor pentru ospătari, apoi au apărut primele programe de gestiune și digitalizare, ca, mai nou, în secolul ăsta să apară și sisteme integrate ce digitalizează până și comanda de hârtie igienică pentru un hotel sau restaurant.

Ce înseamnă să-ți digitalizezi complet o afacere în domeniul ospitalității?

Poate cel mai ușor exemplu este cel al lanțurilor de fast-food; acestea, dobândind dimensiunea globală, nu aveau cum să se gestioneze și să țină food costul și marja de profitabilitate în parametrii doriți fără să se folosească de unelte digitalizate. Din pix și din hârtie mai funcționează doar Poșta Română, bine, funcționează e mult spus. Dar asta e altă poveste.
Azi, în România, marea majoritate a afacerilor mici și mijlocii din Horeca mai au propriul lor om de aprovizionare, asta înseamnă un salariu întreg, plus cheltuielile generate de achiziția unei mașini, apoi asigurare, combustibil, piese etc. Dacă, de exemplu, într-o piațetă în centrul vechi al unui oraș își desfășoară activitatea mai mulți operatori, toți o să aibă șoferul lui cu mașina și cheltuielile lui și toți își trimit șoferul la aprovizionare în același loc. Deci, dacă ar fi doar puțin mai smart și și-ar digitaliza procedurile de achiziție marfă, astfel încât să își acopere cea mai mare parte din materia primă prin intermediul unor distribuitori mari, care și ei, la rândul lor, sunt digitalizați, nu numai că ar putea face acest lucru online, ci nici nu ar mai avea nevoie toți de șoferii lor. Uite așa, dacă s-ar înțelege, toți s-ar putea folosi de serviciile unui singur șofer, care ar trebui doar să aducă pătrunjelul verde de la piață, nu pentru unul, ci pentru 10 restaurante.
Apoi, relația cu clienții e cea mai importantă, zic eu. Dacă ești digitalizat și ai o bază solidă cu clienții care ți-au trecut pragul, e destul de ușor să știi când e ziua lui de naștere și e numai de bun simț să îl suni și să-i urezi “La mulți ani!”, și să-i dai o șampanie, asta dacă ești și mărinimos. Baza de date digitalizată îți poate genera mult mai multe beneficii decât cel de a fi bine crescut. Poți vedea de câte ori îți trece cineva pragul, ce preferințe are, ce alergii are etc., iar toate astea, în limbaj profesional, se numesc customer service, mai pe românește, ospitalitate.

Când om mai avea timp, om mai vorbi despre beneficiile tehnologizării, până atunci sfatul meu este să vă digitalizați, dacă aveți posibilitatea. E important!
Eu sunt Horia Șimon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a rubricii Felia de Cluj.

Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.