Prima pagină » De prin Cluj » Comunitatea clujeană se revoltă împotriva “sicriului” de pe strada Avram Iancu, un celebru arhitect ia apărarea clădirii

Comunitatea clujeană se revoltă împotriva “sicriului” de pe strada Avram Iancu, un celebru arhitect ia apărarea clădirii

Această prezentare necesită JavaScript.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 17 februarie 2021, 13:01 / actualizat: 21 februarie 2021, 9:40

Pe locul unde se construiește acest hotel fusese amenajată pe vremuri prima grădină botanică a Clujului și tot aici se păstrează o parte din zidul cetății medievale.
Acestea sunt principalele argumente care l-au determinat pe jurnalistul Tiberiu Fărcaș de la clujulcultural.ro să susțină criticile inițiate împotriva acestei clădiri:

Această “construcție-sicriu” cum a fost botezată te deranjează la ochi. În al doilea rând, este vorba de o chestiune care ține de istoria Clujului. S-a dat o autorizație pe un loc care ar fi fost mult mai potrivit să intre într-un circuit turistic al Clujului. Acolo a fost una dintre primele grădini botanice ale orașului. Acolo se putea amenaja o vedere către vechiul zid al Clujului. Nu avem atât de multe vestigii istorice încât să ne permitem să le îngropăm cu un mastodont, cum va fi viitorul hotel. Iar s-a mai pierdut ceva din vechiul Cluj, din bucățica de istorie care putea fi pusă în valoare. (Tiberiu Fărcaș, jurnalist Clujul Cultural)

Istoria edificării acestei clădiri a început în 2006, odată cu solicitarea primelor certificate și avize pentru construcția ei. De atunci Comisia Zonală a Monumentelor s-a opus în mai multe rânduri proiectului, pe care l-a respins de fiecare dată când a studiat documentația. Cum s-a obținut, totuși, cel mai important aviz, acela al Comisiei Monumentelor, explică primarul Emil Boc:

Clujul a dat aviz negativ acestui proiect. S-a trecut peste Cluj, conform prevederilor legale, prin decizia Comisiei Naționale a Monumentelor de la București. Fără aprobările obținute direct la București, proiectul nu mergea mai departe. Nu îndeplinea condițiile legale. Trei decizii de respingere date la nivel local au fost aprobate de Comisia Națională a Monumentelor. Noi am mers pe varianta locală, iar ei s-au adresat la nivel național și au venit cu deciziile peste noi. (Emil Boc)

Nu o dată ci de trei ori proprietarii construcției au reușit să treacă peste opoziția Comisiei Zonale a Monumentelor și să obțină aprobările necesare direct de la București. Arhitectul șef al municipiului, Daniel Pop, arată că inclusiv forma finală a construcției a fost aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, cu toată opoziția specialiștilor de la Cluj:

Comisia locală nu a avizat nici faza PUZ și nici fazele ulterioare. Hotărârea de Consiliu Local dată în 2010 specifica clar: imaginea construcției și încadrarea între construcțiile existente vor fi avizate de Comisia Monumentelor Istorice. Nici la această faza, Comisia Zonală nu avizează. Mai mult decât atât; din nou, în 2019, când se dorește modificarea soluției constructive, iar se trimite la Comisia Națională și iar se dă aviz favorabil. Așa, în forma în care e acum clădirea. (Daniel Pop)

Controversele legate de zona în care este ridicată clădirea de pe strada Avram Iancu sunt mai vechi decât momentul declanșării autorizării. Jurnalistul Laura Laurențiu a abordat subiectul pentru prima dată în 2010 și își amintește că a intrigat-o în primul rând felul în care actualii proprietari au intrat în posesia terenului:

În 2010, lucrul care m-a șocat cel mai tare a fost modul în care grădina respectivă a ajuns în posesia unei anumite doamne care locuia în Elveția. Grădina și palatul care era acolo fuseseră donate Academiei și cumva, peste noapte, au ajuns proprietatea unei doamne care, mai apoi, a vândut-o lui Dumitru Ghișe. Au fost 12 ani de bătălii, iar acum cred că e prea traziu să se mai schimbe ceva. Nu cred că acea clădire se va demola sau va suferi modificări atât de drastice încât să devină frumoasă dintr-o dată. (Laura Laurențiu)

Cu o istorie atât de controversată, parcă nici nu mai e de mirare că forma construcției e criticată de clujeni și specialiști deopotrivă. Inclusiv primarul Emil Boc este dezamăgit de modul în care etajele superioare ale viitorului hotel sunt edificate peste trotuarul de pe strada Avram Iancu:

Nici mie nu-mi place cum arată formula de pe strada Avram Iancu. Calcanul mă deranjează. Mi se pare monstruos. Arată înfiorător. (Emil Boc)

Primele critici aduse clădirii de pe “Avram Iancu” au apărut pe rețelele de socializare la începutul lunii decembrie a anului trecut. În apărarea proiectului a sărit atunci unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți ai Clujului, Șerban Țigănaș, care i-a răspuns clujeanului nemulțumit:

Judecați orice clădire după ce e gata și poate oferi experiența completă a utilizării în context. Nu e corect spus “așa a ieșit” când încă e departe de a fi terminată construcția. (Șerban Țigănaș)

Punctul de vedere al arhitectului Șerban Țigănaș a primit și o replică pe măsură, din partea altui clujean:

Șerban Țigănaș, dar ce te aștepți să se vadă la final? Vreun castel renascentist, vreo clădire art nouveau? La ce minune arhitecturală te aștepți? Ah, mă scuzați, dl arhitect. (clujean, reacție pe facebook)

Această prezentare necesită JavaScript.

Cert este că, în acest moment, finalizarea clădirii nu mai poate fi oprită decât dacă proprietarul ei dorește acest lucru. Dar, ca să ajungă la această fază, el s-a luptat 15 ani cu autoritățile locale și a câștigat în instanță trei procese prin care municipalitatea a încercat anularea PUZ-ului și a autorizației de construire. Șeful Direcției juridice din Primăria Cluj-Napoca, Alina Rus, arată că, în baza avizelor de la Comisia Națională a Monumentelor și a deciziilor instanței, administrația locală a fost obligată să permită ridicarea construcției:

În condițiile în care documentațiile au avut toate piesele la dosar, în condițiile în care au existat toate avizele prevăzute de lege pentru adoptarea PUZ-ului, respectiv pentru eliberarea autorizației de construire, o soluție din partea administrației locale de a respinge cererile formulate de beneficiar ar fi fost de natură să conducă fie la o acțiune civilă de obligare la emitere acte administrative, fie la o acțiune de natură penală. (Alina Rus)

În prezent, reprezentanții administrației locale mai speră doar la o mediere cu proiectantul clădirii, o firmă de arhitectură cu sediul în București și cu proprietarul acesteia, în speranța că se va găsi o cale pentru îmbunătățirea aspectului exterior al construcției.
Președintele Ordinului Arhitecților din Transilvania, Daniela Maier, crede că acest episod, care lasă o pată pe urbanismul din centrul Clujului, ar trebui să fie o lecție pentru toți. Ea propune înființarea unei comisii care să decidă ce fel de clădiri pot fi construite în zona istorică a orașului și cum să arate ele, pentru a nu urâți municipiul:

Sunt niște concluzii pe care le putem trage atât la nivel de investitori, cât și la nivel de comunitate și, desigur, și la nivel de specialiști. Noi, ca reprezentanți ai organizației profesionale Ordinul Arhitecților din România filiala Transilvania, am dezbătut, desigur, multe dintre problemele care au apărut și credem că este momentul să deschidem o zonă de discuții între profesioniști, care să fie puțin mai largă și puțin mai detaliată. Atunci când vorbim despre centrul istoric sau despre zona pericentrală, este bine să dezbatem între profesioniști aceste intervenții, într-un mod mult mai detaliat. Se poate face, pot fi invitați la masa discuțiilor toți cei implicați direct în dezvoltările urbane. (Daniela Maier)

Centrul istoric al municipiului Cluj-Napoca, așa cum îl știm noi astăzi, a fost gândit de arhitecții sfârșitului de secol XIX, care ne-au lăsat moștenire un anumit stil arhitectural, începând cu clădirea vechiului Hotel New York, ulterior Continental și terminând cu Cazinoul din Parcul Central.

clădirea Cazino

Hotel Continental

Concluzia poveștii noului hotel care se construiește acum în centrul Clujului o trage jurnalistul Laura Laurențiu și are legătură cu arhitecții de ieri și de astăzi:

Din punctul meu de vedere, marea problemă a Clujului este că oamenii care au puterea de a construi în el și de a decide unde se construiește nu iubesc orașul ăsta și nici nu-i respectă locuitorii. Vor doar să facă bani și atâta tot. Dacă dl. Ghișe și cei care i-au dat aprobările ar fi iubit Clujul, nu ar fi distrus o grădină care era reprezentativă pentru istoria orașului, nu ar fi demolat o casă care putea deveni monument istoric și nu ar fi construit la un metru distanță de geamul vecinilor. Dar, vorba lui Marin Preda, “unde dragoste nu e, nimic nu e. (Laura Laurențiu)