chef Horia Șimon pe munte
![Felia de Cluj: Meniul bucătarului atunci când merge pe munte [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2021/02/Horia-pe-munte.jpg?resize=850%2C479&ssl=1 "Felia de Cluj: Meniul bucătarului atunci când merge pe munte [AUDIO]")
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 februarie 2021, 06:00 / actualizat: 24 februarie 2021, 7:40
Ca de fiecare dată când nu mă prea pricep la ceva, și asta se întâmplă destul de des, nu zic nimic (ceea ce nu mă caracterizează în mod normal) și, mai mult, stau și urmăresc (o altă activitate dragă mie). Așa că, în prima drumeție i-am lăsat pe alții să-mi facă meniul, pentru că nah, dincolo de echipament adecvat, de bocanci, haine impermeabile și frontale, omul mai tre’ să și mănânce, și nu puțin, după ce urcă câțiva km prin zăpadă. Acuma, marea majoritate a haiducilor de canapea, mari cuceritori de ceaune de fontă cu cel mai bun gulyas din lume, făcut numai de ei, ar zice că ce mare șmecherie?; pui de-un foc, încingi ceaunul și, în două – trei beri, e gata tocana și fericirea, implicit. Doar că zmeii ăștia, de cele mai multe ori, sau de fiecare dată, merg cu tot harnașamentul ăsta de care vorbesc ei în portbagajul mașinii și merg cu mașina până în buza lacului unde se pun la pescuit. Alții mișună prin preajma parcărilor zonelor turistice, iar alții cuceresc câte un petec de pământ pe marginea unei păduri, musai lângă un izvor, că nah, unde să arunce și ei după aia gunoiul?
gulas la ceaun
Deci, pe munte, nu prea poți merge cu ceaunu-n cârcă, nici cu kilele de mici și carne, nici cu peturile de bere, pentru că trebuie să le cari în spate, iar ăsta e un sport al naibii de greu. Dacă ești bogat și deții un măgar sau poate îți permiți un șerpaș, hai că mai merge treaba, dar mă îndoiesc tare de tot că avem vreo astfel de categorie. Bun, deci, în primul rând, mersul pe munte înseamnă chibzuință, asta pe lângă toate celelalte beneficii: aerul curat, mișcarea, energia, priveliștea, reconectarea cu natura etc.
De la premiza asta am plecat și eu, de la chibzuință, că tare mi-ar fi plăcut să pot duce cu mine o sticlă de vin roșu, un drec, două pahare și poate chiar și un decantor. Dar cum a fost mai înfricoșătoare perspectiva oboselii decât cea a rușinii de a lua o masă fără să servești un pahar de vin, în pahar de sticlă, evident, mi-am pus un termos de ceai. Pe lângă ceaiul ăsta mi-am mai pus niște sandwich-uri de alea comuniste rău de tot, din pită, ceva brânză de aia foiță și ceva șuncă feliată, ceva ce nici cânele meu nu mănâncă. Mi-ar fi plăcut unul cu pate și ou fiert răzuit, dar n-a fost să fie, poate cu altă ocazie, pentru alt vârf de munte. În fine, pe lângă porcăriile astea, mi-am mai luat și niște batoane proteice (life savers) fără de care cred că nu ajungeam sus, bine, și niște ciocolată, multă ciocolată. Când am ajuns sus pe munte, ne-am omenit cu un gulyaș la conservă, conservă relativ încălzită cu o mică butelie, dar cam asta a fost experiența culinară din prima tură.
Acum, la a doua, m-am pregătit tot cam așa, iar pentru că m-am dus cu Dan, îmi era cumva să nu mă fac de minune, cum zicea bunica. Așa că, mi-am învelit sandwichurile în staniol și mi-am luat cele mai bune batoane proteice. La primul popas ne-am pus să mâncăm. Eram în fața unei văi unde mai erau urmele unui sat, unui cătun, mai bine zis, 2-3 case, o șură și mulți câini de stână. Pentru o secundă mi-am imaginat că sunt pe o vale din Italia, unde 2-3 țărani au câteva vaci sau oi, ce produc câteva sute de litri de lapte din care se fac câteva zeci de kile de brânză. Apoi asta se maturează și, în timp, devine o minunăție, datorită maturării, dar mai ales a laptelui, care are niște caracteristici unice datorită pășunilor din zona respectivă, care la rândul lor au o varietate mare de floră spontană datorită expunerii versanților. Și toate circumstanțele astea unice se întâlnesc doar acolo și doar de acolo iese minunea asta de brânză, din laptele vacilor ce pasc doar pe pășunea aia și nu au coborât niciodată la oraș. Și asta în legislație alimentară europeană se numește Denumire de Origine Controlată, și este o plus-valoare și un element de patrimoniu. La asta m-am gândit în timp ce îmi mâncam sandwich-ul ăla împachetat în staniol, la asta și la cum acuma aș fi putut merge până la oamenii ăștia să-mi vândă niște brânză de aia bună, să-mi dea și niște pastramă, că sigur aveau ei ceva pe-acolo și, în loc de desert, să-mi dea un fagure de miere.
Dar m-am întors la sandwich-ul meu cu șuncă de Praga și Dan la croissantul lui 7 days și, precum vulpea la struguri, am zis și noi printre dinți că sigur de la atâta brânză ne constipam și nu mai puteam urca muntele.
Trebuie să ne uităm mai des în grădina altora, pentru evoluție, e important.
Eu sunt Horia Șimon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a rubricii Felia de Cluj.
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2020/11/producatori-locali-piata-volanta-Cluj.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Felia de Cluj – Producătorii locali, de la eroi la impostori [AUDIO]")
Lucrez cu și pentru producătorii locali de cel puțin 10 ani, cam de când mi s-a fixat în cap ideea că e mai bine cu ei decât cu...
Felia asta m-a prins în vria pachetelor de sărbători și cu vreo 15 kg de cârnați în afumătoare. Tot săptămâna asta am mai făcut jumări,...
Pentru că am crescut în partea Transilvaniei cu o puternică influență ungurească, pentru mine e numai normal să mănânc preparate care au în...
La cererea ascultătorilor și cititorilor noștri, l-am rugat pe chef Horia Șimon să ne gătească oareșce mâncare de post 🙂 , asta pentru...