Filmul de weekend: Sentimentul unui sfârșit

Ar fi însă păcat să nedreptățim ecranizările unor cărți celebre. Am văzut zilele acestea ”Sentimentul unui sfârșit”, adaptare după romanul omonim al britanicului Julian Barnes, câștigător al premiului Booker din 2011.

Articol editat de cristina.rusu, 26 februarie 2021, 23:00

Filmul a fost realizat în 2017 și este regizat de indianul Ritesh Batra.

Tony Webster se află în amurgul vieții. Duce o viață tihnită într-o casă mare și confortabilă din Londra. Are un magazin în care vinde aparate de fotografiat Leica. Este divorțat, dar în relații cordiale cu fosta soție. Cei doi au o fiică în prezent gravidă, care a luat decizia de a fi mamă singură.

O scrisoare și o moștenire sosite pe neașteptate tulbură ritmul monoton al vieții lui Tony Webster. Rolul principal este interpretat de Jim Broadbent, și cred că datorită lui filmul merită văzut până la capăt. Actor foarte subtil, a jucat vreme de multe decenii pe scenele de teatru londoneze. A câștigat și un premiu Oscar pentru rol secundar în filmul Iris, povestea scriitoarei Irish Murdoch.

În ”Sentimentul unui sfârșit” Jim Broadbent aduce așa o profunzime și o claritate personajului Tony Webster că te și întrebi dacă nu cumva Julian Barnes a scris cartea avându-l în minte chiar pe actor. Ochii albaștri și limpezi, privirea senină, timiditatea, încercările de a deveni acru și morocănos, apoi întoarcerea în trecut, remușcările, dilemele, dorința de a înțelege, de a-și cere iertare, de a îndrepta lucrurile sunt trăite cu multă profunzime și autenticitate.

Rolul iubitei din tinerețe a lui Tony este jucat de Charlotte Rampling, însă n-aș putea spune că am fost prea impresionată de apariția sa: face un rol ezitant, de parcă nici pe platourile de filmare încă nu s-a lămurit ce fel de personaj ar trebui să joace.

În schimb, excelentă prestația exotică a actriței Freya Mavor, în rolul iubitei lui Tony din tinerețe.

Dacă ar fi să-i găsesc și alte cusururi filmului, aș spune că este cam prea rigid și sec, de parcă s-ar feri să ducă lucrurile până la capăt, să provoace cutremure, să tragă concluzii. Are însă și scene comice, iar planul întoarcerii în trecut, la vremea studenției lui Tony, are farmec și autenticitate.

Da, este o poveste contemplativă despre amintiri, tinerețe și remușcări, un bilanț făcut la sfârșitul vieții, dar nu are un ton sumbru, ci un pic resemnat și chiar senin până la urmă.

În fond, toți greșim, toți rămânem cu regrete. Important este să ai pe cineva cu care să depeni amintiri, care să te consoleze, să te ironizeze, să te și certe poate uneori.

Rămân imagini care te însoțesc până la sfârșit și gesturi pe care nu le poți descifra oricât te străduiești. E viața cu toate iubirile, trădările, ieșirile furioase, despărțirile și împăcările ei.

Închei cu un citat din cartea lui Julian Barnes: Când suntem tineri, inventăm diverse forme de viitor pentru noi însine; când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.

Cartea a apărut în limba română la editura Nemira în traducerea lui Radu Paraschivescu.

Cartea câștigă și de data asta confruntarea, însă și filmul merită văzut.

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.