De vorbă cu maramureșeanca Irina Giurgiu, prima femeie antrenor din România cu Licența UEFA Pro [AUDIO]

A reușit acest lucru din pasiunea pentru fotbal și din curajul de a-și urma visul, dincolo de prejudecăți.

Articol editat de Andrei Cretoiu, 8 martie 2021, 10:28 / actualizat: 9 martie 2021, 10:58

Irina Giurgiu este în prezent Coordonatoare pe fotbal feminin la Federația Română de Fotbal, selecționer la loturile de U16 și U17, antrenoare secundă la lotul național de senioare și totodată antrenoare la propriul ei club de fotbal feminin, ACS Dream Team.

Mihaela Botiz: „Dacă cineva îmi spune că nu voi reuși, atunci voi reuși!” Sunt cuvintele tale. Să înțeleg că așa a început totul?

Irina Giurgiu: Da, într-adevăr. Acest motto mă încurajează foarte mult, mă determină să fac lucruri de care poate nu sunt conștientă. Am avut mai multe blocaje, de multe ori mi s-a spus că nu voi reuși, mai ales în meseria mea de antrenoare, însă eu eram mereu pozitivă și oarecum de aici pleacă aceste cuvinte.

Mihaela Botiz: Care a fost primul tău contact cu fotbalul? Din câte știu, nu ai intrat în lumea sportului cu fotbalul, ai început cu handbalul, ulterior ți-ai redirecționat atenția spre fotbal. A fost un moment decisiv sau a venit treptat înclinația spre fotbal?

Irina Giurgiu: Mie îmi plăcea să joc fotbal din copilărie, dar din păcate nu știam că există și fotbal feminin și că pot face o meserie din asta. În clasa a șasea, părinții au văzut că am aptitudini pentru a practica sport și mi-au recomandat să joc handbal, în Baia Mare, pentru că acolo era un club cunoscut, însă, eu mereu am simțit că vreau să joc fotbal și cumva, radical, la 18 ani, am renunțat la handbal, dar nu regret deloc acest lucru. Am copilărit în Berbești și tot timpul jucam fotbal, alături de familie și vecini și cred că energia aceasta pozivită a familiei m-a făcut să îmi plac[ fotbalul și să-mi urmez visul.

Mihaela Botiz: Apropo de familie. Am văzut că ai un blog, irinagiuriu.ro., pe care îl recomand ascultătorilor noștri să-l acceseze.Un titlu mi-a atras atenția în mod deosebit: familia, parte din procesul de dezvoltare al sportivilor. Cât de mult a contribuit familia la parcursul tău profesional, dar și personal?

Irina Giurgiu: Este foarte important să ai familia aproape. Eu i-am avut mereu aproape pe părinți, care m-au încurajat și susținut, cum au putut ei mai bine. Când eram mici, vecinii le spuneau părinților mei să nu ne mai lase să „batem mingea”, însă ei n-au ținut cont de prejudecăți, mai ales că eram copii ascultători, care învățau bine la școală.

Mihaela Botiz: Cum a fost trecerea de la jucătoare la antrenoare?

Irina Giurgiu: A fost o trecere neobișnuită, pentru că nu puteam să renunț să joc, dar totodată, îmi doream să antrenez, iar la un moment dat, făceam ambele, până mi-am dat seama ce îmi doresc cu adevărat. După un an de zile, mi-am dat seama că nu pot să ajung la un nivel înalt ca și jucătoare, și am ales să mă focusez pe cariera de antrenor și să ajung aici la un nivel înalt.

Mihaela Botiz: Când și cum te-ai decis să devii antrenoare și mai mult decât atât, să îți înființezi propriul club de fotbal?

Irina Giurgiu: În 2016 am primit o ofertă de la Federația Română de Fotbal, să lucrez în Departamentul de Dezvoltare Fotbalistică și atunci a trebuit să mă mut la București, acolo unde am îmbinat munca de birou cu cea de teren, la loturile naționale. M-am gândit că nu fac destule, având în vedere că sunt antrenoare tânără și simțeam că pot mai mult. După un an de zile, am luat decizia cu soțul meu, care mă susține permanent, de a ne face propriul club de fotbal. Nu am fost prea încurajați la început, doar familia și persoanele apropiate au crezut în noi, însă asta nu ne-a oprit, iar acum, după patru ani, eu zic că ne-am dezvoltat frumos.

Mihaela Botiz: Care sunt principiile după care te ghidezi ca antrenoare? Ce vrei să le transmiți jucătoarelor?

Irina Giurgiu: Pentru mine este foarte importantă disciplina. Îmi place să fim organizate și cred că prin modelul nostru de lucru, le învățăm și pe ele. Pe lângă partea sportivă, mă interesează și stilul lor de viață, anturajul, educația. Comunicăm mult, ne interesăm de problemele lor de la școală sau cele personale și încercăm să le ajutăm, dacă este cazul.

Mihaela Botiz: De curând, ai devenit prima femeie antrenor din România care deține licența UEFA Pro. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Irina Giurgiu: Am început cursul în 2019, în septembrie, chiar de ziua mea. A fost o experiență foarte bună pentru mine, pentru că am întâlnit profesori cu o experiență mare și am avut șansa să particip alături de colegi cunoscuți, care au o carieră în spate, ca jucători și antrenori. Cu atât experiența a avut un impact mult mai mare asupra mea.

Mihaela Botiz: Cum vezi fotbalul feminin din țara noastră? Crezi că este suficient de dezvoltat și promovat?

Irina Giurgiu: Categoric, se poate mult mai mult. Noi, ca federație, încercăm să dezoltăm acest sport, avem foarte multe proiecte, iar cele mai importante sunt cele pentru nivelul de bază, la categoria juniorilor, pentru că de aici pornește totul. Trebuie să lucrăm la partea aceasta, pentru că, în România, fetele încep să practice fotbalul destul de târziu, pe la 13-14 ani, când în mod normal ar trebui să înceapă de la 6.

Mihaela Botiz: Cum este văzut fotbalul feminim în Maramureș, față de București? Sunt diferențe mari de viziune?

Irina Giurgiu: Nu știu dacă sunt diferențe foarte mari, pentru că și în Maramureș avem o echipă care joacă în liga națională, o echipă bună, care face eforturi pentru a se menține în prima ligă. Încet, încet, oamenii au început să accepte fotbalul feminim, mult mai mult, față de cum era atunci când am început eu să joc fotbal.

Mihaela Botiz: Dezvoltarea fotbalului feminin este unul dintre obiectivele strategice ale Federației Române de Fotbal, mai ales după ce a intrat în vigoare și obligativitatea cluburilor de fotbal masculin din Liga 1 de a-și înscrie o echipă de fotbal feminin. Crezi că este aceasta o șansă în plus pentru fotbalul feminin?

Irina Giurgiu: Da, este un pas important în dezvoltarea fotbalului feminin. În acest fel, echipa națională va avea mai multe jucătoare și, categoric, mai multe opțiuni. Însă, nu doar creșterea numărului de jucătoare este un obiectiv, ci și creșterea calității.

Mihaela Botiz: „E imposibil să fii în fotbal și să nu lupți pentru egalitate”, este răspunsul oferit unui jurnalist de Ada Hegerberg, consemnată ca fiind cea mai bună jucătoate de fotbal din lume, atunci când a fost întrebată dacă se consideră o fotbalistă sau mai degrabă o luptătoare pentru egalitatea de șanse. Crezi că fotbalul o unealtă pentru atingerea egalitatii de gen sau dimpotrivă?

Irina Giurgiu: Cu siguranță în sport, în general, și în fotbal trebuie să existe acest principiu. Și eu am luptat pentru egalitatea de șanse, cu echipa mea, în Danemarca, în cadrul proiectului Global Goals, un turneu care are scopul de a construi o comunitate globală pentru femei amatoare, care își doresc să joace fotbal și să schimbe lumea, în același timp.

Mihaela Botiz: Ce sfaturi oferi fetelor care sunt pasionate de fotbal, însă n-au destul curaj să își urmeze visul, din diferite prejudecăți sau frici?

Irina Giurgiu: În primul rând trebuie să-ți placă cu adevărat, să fie o pasiune pentru care ești dispusă să lupți, să te dedici total. Dacă îți place fotbalul și ești talentată, atunci nu ai de ce să te oprești doar pentru că ești femeie.

Foto: Facebook/Irina Giurgiu

Mihaela Botiz

Radio Sighet poate fi ascultat online, AICI!

Ne găsiți și pe facebook și instagram!