Prima pagină » Diverse » Povestea turistului care a ajuns vedetă pentru că s-a rătăcit
Povestea turistului care a ajuns vedetă pentru că s-a rătăcit
Foto: larahcv /Pixabay
Era a doua oară când Erwin Kreuz, angajat al unei berării din Germania de Vest, părăsea ţara sa natală. A reuşit să treacă prin nişte aventuri cum nici nu şi-a imaginat, dintr-o neînţelegere: a încurcat 2 oraşe.
Articol editat de cristina.rusu,
11 martie 2021, 06:00 / actualizat: 11 martie 2021, 10:07
Era a doua oară când Erwin Kreuz, angajat al unei berării din Germania de Vest, părăsea ţara sa natală. A reuşit să treacă prin nişte aventuri cum nici nu şi-a imaginat, dintr-o neînţelegere: a încurcat 2 oraşe.
Erwin Kreuz nu era foarte umblat prin lume. Şi-a petrecut întreaga viaţă într-un sătuc bavarez, pe care l-a părăsit o singură dată, pentru o excursie în Elveţia. Avea însă un vis: acela de a vizita San Francisco, locul unde se petreceau atâtea şi atâtea poveşti ale vestului sălbatic. În 1977 a decis că a sosit vremea să-l îndeplinească. Erwin Kreuz nu vorbea o boabă de engleză; dar de ce ar fi vorbit? Vajnicul berar a plecat aşadar cu avionul din Germania, pentru a vizita oraşul cunoscut pentru contracultură, podul Golden Gate şi închisoarea Alcatraz.
Avionul lui Kreuz s-a oprit mai întâi în oraşul Bangor pentru a lua combustibil. Ce trebuie să ştim despre Bangor? Păi, că acolo e locuinţa lui Stephen King (deşi asta nu însemna mare lucru în 1977); şi că se află în Maine, la 5 mii de km de destinaţia lui Kreuz. Un însoţitor de zbor care-şi încheiase tura i-a urat neamţului nostru drum bun spre San Francisco. În mod perfect logic, acesta a crezut că au şi ajuns în California, s-a aruncat aşadar într-un taxi pentru a explora oraşul mult visat. De menţionat: fidel meseriei sale de berar, Erwin Kreuz consuma cam 15-17 beri pe zi, ceea ce s-ar putea să-i fi îngreunat orientarea.
Inocentul berar a petrecut 3 zile explorând minunile Bangorului: a admirat 2 restaurante chinezeşti (aşa ceva nu se găsea nici măcar în Germania!), dar şi podul ruginit care traversa râul Penobscot. Cu un simţ dezvoltat pentru acest gen de lucruri, a descoperit repede o cârciumioară unde se putea relaxa după plimbări. Şi-a dat seama că nu e unde trebuie, credea totuşi în continuare că se află undeva în zona metropolitană a oraşului San Francisco. Nu înţelegea de ce taximetriştii refuză să-l ducă în marele oraş, dar pentru că nu vorbea engleză, nu izbutea să-şi spună oful. L-a salvat în final o doamnă care provenea din Cehoslovacia, vorbitoare de germană, care i-a putut explica domnului Kreuz că se află în celălalt capăt de ţară.
Povestea turistului a ajuns pe prima pagină a ziarelor, iar locuitorii Bangorului au început să-l trateze ca pe o vedetă:
– A fost ales membru de onoare al tribului Penobscot;
– S-a scris o piesă în cinstea lui;
– I s-a organizat o petrecere pentru a-şi sărbători cea de-a 50-a aniversare;
– A fost invitatul de onoare al festivalului berii din Bangor;
– A primit cheile oraşului;
– A fost primit de guvernatorul din Maine;
– A primit un teren de o jumătate de hectar;
– Presa era mereu după el: a devenit ştire până şi faptul că a vizitat o focă la grădina zoologică;
– A fost invitat la San Francisco (în sfârşit!), unde a fost foarte bine primit la un rodeo.
A navigat pe valurile popularităţii, primind cantităţi mari de bere gratis, până în 1979, când interesul pentru el a scăzut brusc. S-a întors atunci în Germania şi nu se ştie care a fost soarta lui ulterioară, dar impozitul pentru pământul din Maine l-a achitat până în 1984.