Frumuseţea de odinioară: trucuri bizare şi periculoase
Când o fetiţă se plânge că pieptănul o trage de păr, de multe ori i se răspunde: Trebuie să suferi pentru frumuseţe. Descâlcirea părului e o nimica toată pe lângă metodele periculoase, degradante, chiar mortale de îngrijire a frumuseţii de demult.
Articol editat de cristina.rusu, 3 aprilie 2021, 12:00 / actualizat: 3 aprilie 2021, 15:05
Încă din Antichitate s-a folosit de pildă plumbul ca ingredient pentru produsele cosmetice. Regina Elisabeta I a Marii Britanii îşi făcea o mască din plumb şi oţet, iar această combinaţie toxică s-ar putea să fi contribuit la moartea ei.
Coafurile extravagante ale secolului 18, precum cea a Mariei Antoaneta, erau menţinute cu un cadru din lemn şi fier. Când părul nu era suficient de bogat, se folosea păr de cal, care era lipit cu grăsime de părul natural, apoi era fixat – din nou – cu plumb. Igiena nu era la modă nici măcar în clasele superioare: grăsimea de porc atrăgea păduchii, iar unele doamne dormeau cu un fel de cuşcă pe cap, pentru a nu atrage şi rozătoarele.
După ce şi-au dat seama că plumbul nu e bun pentru sănătate, amatoarele de trucuri pentru frumuseţe au trecut la arsenic. În secolul 19 doamnele consumau substanţa extrem de toxică în cantităţi mici pentru a avea un ten curat şi privirea limpede. Şi nici măcar nu era varianta cea mai neplăcută. În volumul Beauty’s Aids, scris de oarecare contesă C (un pseudonim, de bună seamă), doamnele care voiau un păr mai închis la culoare erau sfătuite astfel:
Pentru un negru mai intens, folosiţi un amestec de celeste (sulfat de cupru şi amoniac) şi cianură. Ce să spunem: mulţumim de idee!
La începutul secolului doamnele încă îşi puneau viaţa în pericol, deşi fără să-şi dea seama. Prin 1920, un medic austriac pe nume Leopold Freund propunea clientelor epilarea fără durere, prin radiaţii. E drept că se scăpa de părul corporal, dar cu efecte secundare: pielea se rida, apărea dermatita şi chiar tumorile canceroase.
10 ani mai târziu, când efectele radioactivităţii erau deja cunoscute, a apărut totuşi pe piaţă produsul Tho-Radia, despre care se afirma că scapă utilizatoarea de coşuri şi de riduri, îmbunătăţind vitalitatea celulelor pielii. Şi dacă tot vorbeam mai sus de epilat: în anii ’40, femeile americane foloseau hârtie abrazivă pentru a scăpa de părul de pe corp.
Experţii în frumuseţe de la începutul secolului XX recomandau şi alte lucruri ciudate, cum ar fi spălarea regulată a globului ocular. Şi, pentru că se considera că femeile cu buze subţiri sunt egoiste şi dominatoare, doamnele erau sfătuite să le facă mai pline printr-un fel de exerciţiu de gimnastică, rostind vocale de 10 ori pe zi, cu un deget între buze şi ţinând gâtul încordat. Pistruii se îndepărtau cu suc de lămâie, oţet şi rom, iar cea care voia să se bronzeze era sfătuită să-şi frece pielea cu hrean.
Revenind la urechi, prin America anului 1.900 avea loc un adevărat shaming în privinţa lor.
Efectiv nu există urechi frumoase pe lume, îşi atenţiona cititoarele publicaţia Chicago Daily Tribune în 1905. Urechile erau numite „diformităţi”, iar cerceii – mijloace prin care le era subliniată urâţenia. Doamnele erau sfătuite să le ascundă cu părul ori, la nevoie, să le fixeze cât mai strâns de cap. În 1875 a fost brevetată o mască groasă pentru frumuseţe (cam cum poartă criminalii în filme), cu care femeile trebuiau să doarmă de 3 ori pe săptămână şi care promitea să îmbunătăţească circulaţia şi să înmoaie pielea.
Nu putem să nu ne oprim un pic asupra reclamelor care popularizau produse şi metode cosmetice. Erau construite – ca în ziua de azi, până la urmă – în aşa fel încât femeile să fie cât mai nemulţumite de înfăţişarea lor. De multe ori porneau de la ipoteza că o femeie nu vrea să îndepărteze un bărbat, ceea ce se va întâmpla dacă nu va folosi noul produs antirid, noul emolient.
Sursă: NLC.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.