Foto: dorofeevajana /Pixabay
Articol editat de cristina.rusu, 8 aprilie 2021, 18:00 / actualizat: 9 aprilie 2021, 11:03
Medicina a folosit doar creme şi unguente sute de ani la rând. Când în secolul 10 a apărut în final un precursor al seringii de astăzi, obiectul încă nu a avut rolul de a introduce ceva în organism. Era vorba practic de un tub din sticlă, de care medicul egiptean Ammar ibn Ali al-Mavsili se folosea în timpul operaţiilor la ochi pentru a îndepărta fluidele în exces. Mai târziu, în 1653, francezul Blaise Pascal a dezvoltat ceea ce s-ar putea numi seringă pentru un experiment hidrostatic.
Şi dacă tot vorbim de experimente: britanicul Christopher Wren, la bază arhitect, a făcut primele teste cu injectarea unor substanţe în 1665, iar rezultatul nu a fost frumos. Acesta a luat 3 câini şi a injectat unuia opiu, celui de-al doilea alcool, iar celui de-al treilea o substanţă emetică. Seringa lui consta dintr-o pană de gâscă, conectată la un fel de ploscă din piele.
După cum era de aşteptat, primul câine era foarte adormit; al doilea era foarte beat, iar al treilea… era foarte mort, a rezumat pentru BBC muzeografa Christine Ball, care a studiat istoria anesteziei.
Metoda lui Wren a fost încercată de doi medici germani, Johann Daniel Major şi Johann Sigismund Esholtz, dar de această dată pe subiecţi umani. Din păcate, ca urmare a faptului că nu se ştia de necesitatea dezinfectării şi a dozajului prost, rezultatul a fost exact acelaşi ca în cazul câinilor. Această serie dezastruoasă de experimente a stopat mult timp utilizarea injecţiilor. Primul vaccin a fost creat în 1796, dar acesta a fost introdus în corp printr-o tehnică de tăiere, nu prin injectare.
În 1844, chirurgul irlandez Francis Rynd a creat primul ac gol pe dinăuntru. Acesta era conectat la un dispozitiv ciudat, care părea o combinaţie dintre o foarfecă şi o şurubelniţă. Seringa lui Rynd nu avea piston: medicamentul – pe atunci morfina – ajungea în corp cu ajutorul gravitaţiei.
Progresul real s-a făcut câţiva ani mai târziu, din 2 direcţii: seringa francezului Charles Pravaz introducea substanţa în ac printr-un tub de argint cu filet, în timp ce seringa scoţianului Alexander Wood, care se folosea de piston, avea avantajul că era din sticlă, ceea ce le permitea medicilor un control mai precis al dozajului.
Wood este considerat părintele seringii moderne: pe deoparte el şi-a testat invenţia pe oameni, în timp ce seringa lui Pravaz a fost testată pe o oaie; pe de altă parte, francezul a încetat din viaţă înainte să publice detaliile invenţiei sale. Din păcate Alexander Wood a fost victima propriei sale invenţii, atât el cât şi soţia lui devenind dependenţi de morfină injectabilă.
Sursă: Telex.hu
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
Agenția guvernamentală responsabilă cu administrarea, protejarea și conservarea Parcului Arheologic Angkor din Cambodgia a anunțat că...
Din cauza ratei ridicate a mortalităţii cauzate de bolile de inimă la nivel mondial, oamenii de ştiinţă caută abordări alternative pentru...
O clientă a unui hotel din Țările de Jos situat pe malul mării a rămas fără cuvinte când a deschis ușa camerei sale și a descoperit un...
Oprirea alarmei de mai multe ori înainte de trezire este un obicei destul de întâlnit. Acesta poate să nu afecteze foarte mult cantitatea de...