Felia de Cluj: În căutarea hranei din natură [AUDIO]

De-a lungul existenței noastre, sau a mea, cel puțin, am avut ocazia să experimentăm prin intermediul filmelor, poveștilor, dar și documentarelor, ceea ce înseamnă viața în sălbăticie, sau cel puțin pe la marginea pădurii. Fie că vorbim de Cartea junglei, unde feciorul ăla este mentorat de urs să fure mierea de la albinele sălbatice și ajungând până în zilele noastre, la celebrul Bear Grylls, unde domnul ăsta mânca cam tot ce mișca dintr-un areal, cu toții am fost fascinați de ideea de a fi sustenabili și de a putea trăi doar din ceea ce găsim prin pădure.

Articol editat de cristina.rusu, 21 aprilie 2021, 16:38

De-a lungul existenței noastre, sau a mea, cel puțin, am avut ocazia să experimentăm prin intermediul filmelor, poveștilor, dar și documentarelor, ceea ce înseamnă viața în sălbăticie, sau cel puțin pe la marginea pădurii. Fie că vorbim de Cartea junglei, unde feciorul ăla este mentorat de urs să fure mierea de la albinele sălbatice și ajungând până în zilele noastre, la celebrul Bear Grylls, unde domnul ăsta mânca cam tot ce mișca dintr-un areal, cu toții am fost fascinați de ideea de a fi sustenabili și de a putea trăi doar din ceea ce găsim prin pădure.

În termeni consacrați, deci anglo-saxoni, modul ăsta de viață sustenabil se numește Off-the-grid, adică trăiești cu totul în afara sistemului propus de actuala societate. Mai pe înțelesul tuturor, nu prea primești facturi acasă, pentru că nu ai telefon, nu ești conectat la rețeaua de apă, nici la cea de gaz și, cu atât mai puțin, la cea electrică. Nu că nu ai avea acces la ele, doar că îți forezi puțul tău și te folosești de diverse surse alternative de energie -surse ce au un impact minim asupra mediului înconjurător.

În tot filmul ăsta cu libertatea deplină mai apare o dimensiune deloc neglijabilă, cea a procurării materiilor prime de bază pentru hrănirea trupului și minții. Asta în termeni anglo-saxoni se numește foraging, adică procurarea mâncării din fauna și flora spontană. Noah, despre asta am vrut eu să vă povestesc azi. Adică despre experiența pe care am trăit-o weekendul trecut.

Și treaba a stat cam așa: se ia o mână de bucătari pasionați, 6 la număr și se merge până în una din cele mai puțin umblate zone de pe la noi. Acolo bucătarii se întâlnesc cu ghizii lor, doi oameni pasionați de natură, dar și foarte experți în ale plantelor, ciupercilor și scoarțelor de copaci, și alea comestibile dar și alea necomestibile. Bun, apoi toți se pun la umblat prin păduri, pe pășuni și pe oriunde mai dau de un petec de iarbă sau colț de pădure de unde ar putea răsări ceva comestibil.

În tot acest timp, oamenii ăștia, adică specialiștii, te învață una- alta, cum ar fi :

1.     Niciodată, da’ niciodată, când vine vorba de ciuperci, să nu folosești pentru identificarea lor denumirea populară, doar cea latină, pentru că numele poate diferi de la o zonă la alta. Și ce mi-e aici ciuboțica cucului, peste un deal aia e o plantă foarte toxică.
2.     Apoi am învățat că plantele sunt mult mai toxice și letale decât ciupercile, așa că mersul pe câmp și ciugulitul de ici, de colo câte o frunză, lăstar sau floricică, poate fi un sport extrem de riscant și periculos.
3.     Apoi am aflat că, în afară de aceste excepții, varietatea de floră spontană care se poate consuma este impresionantă și trece prin muguri de mur (care au aromă de ulei presat de floarea soarelui), prin arhicunoscuta, de acuma, leurdă (bucuria mea), până la unele tipuri de scoarță de copac.
4.     Ciupercile sunt și de iarnă, dar se găsesc mai greu și nu prea se pot consuma ca atare, adică luate și gătite; marea majoritate sunt lemnoase și necesită diverse tipuri de procesare, de la uscare la măcinare etc.
5.     Apoi am înțeles că ar fi foarte economic să ne aprovizionăm în cât mai mare măsură din natură, iar faptul că faci treaba asta per pedes îți aduce un mare plus de sănătate.

Azi, după două săptămâni, după ce informația s-a mai sedimentat, mi-am dat seama că visul ăsta e unul frumos, dar că nu se potrivește ca stil de viață tuturor. Cu toate astea, mi-ar plăcea să am astfel de experiențe cât mai des posibil, iar weekendurile petrecute în natură căutând, pe deasupra, și de mâncare, mi se par geniale.

Înainte de toate trebuie să ne informăm, e important.

Eu sunt Horia Șimon și vă dau întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă ediție a Feliei de Cluj.

Chef Horia Șimon

Foto: facebook Horia Șimon

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.