Ce mai citim: Toți copiii librăresei

Cu acțiunea plasată în anii ’80, în Piteștiul natal al autoarei, nu este doar o altă carte despre comunism, deși recreează fidel, bine documentat, acea atmosferă. Ancorat în spațiu și timp, romanul reușește totuși să aducă în fața cititorului teme atemporale: familia, educația, iubirea, moartea, toate conturându-se ca în niște cercuri concentrice: unul al societății cu defectele, lipsurile și etichetele ei, altul al familiei cu puterea și inflexibilitatea tatălui, iar în cel din urmă regăsim individul, pe librăreasa Silvia Albu, identificându-se cu spațiul librăriei, ce devine o axă a lumii pentru ea, locul unde pare că vede tot și simte tot.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 aprilie 2021, 00:00

Povestea Silviei se conturează cu delicatețe și emoție pe fundalul acelor vremuri, ca un puzzle în care descoperi treptat câte o piesă lipsă, de la o adolescentă ce-și trăiește în mod tragic prima iubire – însărcinată, este trimisă de părinți, la Sibiu, la o mătușă, unde, curând după naștere își pierde copilul – la tânăra librăreasă de douăzeci și trei de ani, reîntoarsă în orașul natal după cinci ani de absență, nici adult, nici copil, dar și adult, și copil, în același timp inocentă și matură.

Surprinzător, dar cât se poate de uman, ea reușește să vadă, dincolo de cenușiul și tragicul existenței, frumusețea – în cărți, în copiii care trec pragul librăriei și în lucruri mărunte (tufa de mușețel din fața librăriei, cântecele de la radio care o însoțesc până acasă). Autoarea reușește să creeze un personaj autentic, în care se întâlnesc contradicții, contururi de lumini și umbre.

Imaginea copiilor din universul Silviei se construiește ca un personaj colectiv fascinant: flămânzi, slăbuți, palizi și bolnăvicioși, dar păstrându-și spiritul ludic al copilăriei, trecând mereu pragul librăriei în căutare de cărți sau obiecte minuscule parfumate sau colorate. Silvia se apropie de acești copii cu blândețe, dragoste și înțelegere, regăsindu-se pe sine, cea din copilărie, în ei, dar în același timp proiectând în ei imaginea copilului său pierdut la scurt timp după naștere. Capitolul Copiii noștri rescrie cu naturalețe și cu lejeritate povestirea Copiii a lui Cehov, astfel că regăsim alte fețe, alte nume, dar aceleași gesturi, aceeași atitudine, copiii noștri fiind copiii Silviei, ai librăriei, ai acelei lumi și ai oricărei lumi.

Întâlnirea Silviei cu ceasornicarul este întâlnirea dintre două suflete sensibile predestinate, ei fiind singurii „mai interesați de cărți decât de ce carne se vinde”. Dincolo de pasiunea pentru cărți care îi apropie, asemeni Silviei, și ceasornicarul pare că duce cu sine o dramă nespusă. Lângă el, Silvia descoperă dincolo de timpul pentru a jeli, timpul pentru a râde.

Toți copiii librăresei este o carte în care se regăsesc elemente de realism și de romantism, dar în care simți și cum ți se strecoară în minte pe nesimțite imagini suprarealiste cu oameni-ceasuri (tot niște rotițe or fi și-n spatele nostru, spune Silvia) și ceasuri-oameni (ceasuri cu organe minuscule, în corpul cărora inima începe să bată iarăși în ritmul cuvenit, sănătos, datorită atingerii vindecătoare a ceasornicarului), cu timpul care se dilată (Zilele se topesc pe la margini și se unesc ca într-una singură.). Este un roman al trăirilor, al senzațiilor înregistrate cu precizie, al timpului deja trăit și rememorat și al celui care se trăiește, al timpului care maturizează, al timpului ireversibil, al timpului care doare și al timpului care vindecă. Totul stă sub semnul timpului, al unui ticăit auzit sau doar intuit (Limbile ceasului nevăzut și neauzit se rotesc undeva.). Veți descoperi un roman complex prin tematică și construcție, în care sunt alternate planurile temporale și tipurile de narațiune, trecându-se în mod natural de la narațiunea subiectivă la cea obiectivă în momente-cheie din roman.

Vă recomand această carte dacă ați trăit acele „crunte vremuri minunate” (cum le numește autoarea), în care totuși s-a trăit și s-a iubit, dar în egală măsură și dacă nu le-ați trăit, dar doriți să vedeți acea realitate prin filtrul literaturii. Veți fi purtați într-un carusel de emoții, într-o poveste care nu vă poate lăsa indiferenți.

Cartea se poate împrumuta de la secțiile și filialele Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.

Manuela Anghel, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.