Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Lunga viață a Mariannei Ucria, romanul unui destin feminin ieșit din comun

Dacia_Maraini_2012/Foto: Wikipedia

Romanul Daciei Maraini, ”Lunga viață a Mariannei Ucria” a fost reeditat de Editura Școala Ardeleană, în traducerea Gabrielei Lungu, cu o prefață semnată de Irina Petraș.

Ce mai citim: Lunga viață a Mariannei Ucria, romanul unui destin feminin ieșit din comun
Foto: Dacia_Maraini_2012/Foto: Wikipedia

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 9 mai 2021, 06:00 / actualizat: 9 mai 2021, 8:03

Romanul Daciei Maraini, ”Lunga viață a Mariannei Ucria” a fost reeditat de Editura Școala Ardeleană, în traducerea Gabrielei Lungu, cu o prefață semnată de Irina Petraș.

Dacia Maraini este una dintre cele mai apreciate scriitoare italiene. Cărțile sale au fost traduse în multe limbi, iar piesele de teatru, jucate pe scene din lumea întreagă. În anul 2014 a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură. ”Lunga viață a Mariannei Ucrìa este fără îndoială cel mai bun roman al său”, spune traducătoarea Gabriela Lungu. ”O metaforă a condiției feminine și o pledoarie pentru scris și lectură. O carte în care cuvintele devin personaje și în care protagonista își găsește cu ajutorul lor libertatea de a-și decide destinul.”

Dar cine este Marianna Ucria? O ducesă născută în Sicilia în secolul al XVIII-lea, care trăiește într-o lume înconjurată de tăcere. O traumă din copilărie i-a răpit auzul și darul vorbirii. Măritată la doar 13 ani de părinți cu un unchi mult mai bătrân, Marianna se refugiază în scris și în citit.
Pe fundalul unei Sicilii lovite de sărăcie și corupție, cu o clasă nobiliară nepăsătoare la lipsurile celor mai puțin favorizați de soartă, povestea Mariannei se derulează fastuos vreme de 40 de ani. O urmărim de la vârsta copilăriei și până la maturitate, într-un periplu care este nu doar roman istoric, ci și biografie și roman de formare a acestei extraordinare personalități.

Pentru că lectura cărții este foarte complexă și se poate face pe mai multe niveluri.

M-am oprit cu precădere la această muțenie indusă, pe care nici o metodă sau tratament din epocă nu reușește să o înlăture.
Am găsit asemănări cu legenda Philomenei din mitologia greacă, violată și mutilată de cumnatul ei Tereus. Deși i se taie limba și este aruncată în închisoare, Philomena împletește o pânză cu ajutorul căreia divulgă ce i s-a întâmplat.
Iar acest motiv apare deseori în literatură și are de regulă ca declanșator un episod de violență sexuală împotriva copiilor. Și aici avem parte de așa ceva, însă impresionantă este demnitatea cu care Marianna privește situația chiar și atunci când află cumplitul adevăr. Un adevăr pe care tatăl său îl știuse, dar rămăsese complice cu cel care urma să-i devină soț.

Marianna nu vrea și nu caută să se răzbune.

Muțenia i-a provocat atât de multă suferință dar i-a și creat o platoșă de curaj și demnitate care îi permit să se uite la agresorii săi cu milă și cu un soi de dispreț. Răzbunarea ar fi fost banală, iar Marianna este orice altceva, dar nu alege căile bătătorite.

Pe de altă parte, această metaforă a tăcerii se referă la vocile femeilor amuțite în lumea dominată de bărbați indiferent de secolul în care trăiesc.
Este și o poveste despre felul în care o dizabilitate poate fi transformat din punct slab în atu, în putere.
Mută fiind, Marianna reușește să se facă însă înțeleasă și să impună respect.
Eroina se refugiază în scris și în citit, creșterea și devenirea ei merg mână în mână cu lecturile pe care le descoperă și care devin de-a dreptul eretice, în acea epocă de întuneric dominată de Inchiziție.
Remarcabil și modul în care comunică cu ceilalți, prin bilețele și scrisori, atât de asemănător cu messengerul pe care îl folosim noi astăzi.
Muțenia și surzenia devin până la urmă niște modalități prin care ea se izolează voit de lumea exterioară, dar care îi permit să se întoarcă spre sine, să-și găsească forța prin care să se impună ea, o infirmă privită cu atît de mult dispreț și considerată uneori chiar săracă cu duhul.
În vreme ce cei din jur ghicesc foarte greu ce gândește cu adevărat, ea capătă acest dar de a le citi gândurile.
Pe de altă parte, simțurile atrofiate îi sunt compensate de celelalte simțuri care se dezvoltă: mirosul, văzul, gustul și mai ales intuiția.
S-ar putea argumenta că sunt unele părți din carte exagerate sau trase de păr, cum ar fi capacitatea Mariannei de a citit gândurile, sau acea călătorie fantastică fără punct terminus în care ea pornește alături de slujitoarea Fila.

Ei bine, cred că Dacia Maraini își permite luxul de a exagera și își asumă voit și conștient asemenea mize, iar rezultatul final este foarte armonios și credibil.
Romanul ”Lunga viață a Mariannei Ucria” este în lista de lecturi recomandate în școlile din Italia. Aș recomanda această carte tuturor adolescentelor și tinerilor care se luptă să-și găsească propria voce și identitate.

 

Doina Borgovan

Foto: Wikipedia

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

Etichete:
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 20 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Therese Bohman, născută în 1978, este o scriitoare și jurnalistă culturală suedeză, cunoscută pentru stilul său literar rafinat și pentru...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim? duminică, 13 octombrie 2024, 00:08

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki

Astăzi vă propun să călătorim împreună prin intermediul unei cărți. O carte care povestește, cu emoție și inspirație, despre curajul de...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Agutoki
Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim? duminică, 6 octombrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea librarului

Găsiți mai jos atât literatură, cât și titluri de non-ficțiune. Sperăm să vă inspire.   Ochii Monei, Thomas Schlesser, editura...

Ce mai citim. Recomandarea librarului
Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 29 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Emily Gerard (1849-1908), s-a născut la Chesters, o moșie din regiunea Scottish Borders, într-o familie de mici nobili scoțieni, în care...

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
Ce mai citim? duminică, 22 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 

Pentru toți copiii din anii ’80, în spatele blocului începea o lume în sine, cu jocuri, prietenii și reguli proprii.   În spatele...

Ce mai citim. Recomandarea bibliotecarului 
Ce mai citim? duminică, 15 septembrie 2024, 00:00

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun

Nu pot să-ncep altfel decât mărturisindu-vă deschis că mi-a fost dor de rubrica aceasta, așa că bine v-am regăsit!   Vin astăzi spre...

Ce mai citim: Turbo, de Andrei Crăciun
Ce mai citim? duminică, 30 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră

A venit vacanța și iată că ne trimite și pe noi într-una dintre țările preferate ca destinație de vară, Grecia. Dar nu cum ne-am aștepta,...

Ce mai citim: recomandarea librarului – Ultima pisică neagră
Ce mai citim? duminică, 23 iunie 2024, 06:00

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Tatiana Niculescu, cunoscută pentru abilitățile ei de narator și cercetător, reușește să aducă la viață povestea unui om de cultură care...

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului