Incluziv: 5 moduri de a nu sprijini comunitatea persoanelor cu dizabilităţi

Există foarte multe intenţii bune în sprijinul acordat persoanelor cu dizabilităţi. Din păcate însă simpla bunăvoinţă nu este totul; ba chiar, îndrăznim să spunem, efectul celor mai multe campanii de conştientizare sau de advocacy se pierde într-un fel de gaură neagră. Iată câteva moduri de susţinere pe care ar trebui să le folosim cu parcimonie:

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 11 mai 2021, 11:19

Există foarte multe intenţii bune în sprijinul acordat persoanelor cu dizabilităţi. Din păcate însă simpla bunăvoinţă nu este totul; ba chiar, îndrăznim să spunem, efectul celor mai multe campanii de conştientizare sau de advocacy se pierde într-un fel de gaură neagră. Iată câteva moduri de susţinere pe care ar trebui să le folosim cu parcimonie:

1. Să participăm la prea multe seminarii

Dacă omul se implică pentru prima oară în problemele asociate persoanelor cu dizabilităţi, este foarte util să citească articole şi să participe la evenimente, webinaruri, dezbateri publice. Pe de altă parte acestea pot construi un sentiment exagerat de cunoaştere a problemei. Este mai util să stăm de vorbă direct cu persoane cu dizabilităţi, fără filtrul interpretativ conferit de lista de invitaţi oficiali ai unui eveniment.

2. Să vindem castraveţi grădinarului

De fapt, se întâmplă mai des decât am crede: pe stradă sau în transportul în comun, oamenii opresc câte-o persoană cu dizabilităţi pentru a-l învăţa cum ar trebui să proceseze condiţia sa. Este posibil într-adevăr ca, prin claritatea perspectivei externe, problemele să fie înţelese mai bine de un outsider. Pe de altă parte nu putem să subliniem suficient de des: persoanele cu dizabilităţi nu sunt un grup de elemente uniforme ca boabele de orez dintr-o pungă; fiecare îşi are personalitatea sa, iar modul de a procesa dificultăţile cu care se confruntă e foarte posibil să difere de litera manualului. Este indicat să procedăm cu multă precauţie, chiar dacă ni se pare că un pic mai multe informaţii i-ar prinde bine persoanei implicate.

3. Să inventăm apa caldă

De câte ori aţi văzut prezentarea unei aplicaţii, a unui proiect, a unei idei care va revoluţiona viaţa persoanelor cu dizabilităţi? Am putea să dăm un răspuns: de 3 ori pe săptămână. Apoi, căutând un pic, găsim că există cel puţin 10 implementări ale aceleiaşi idei. Comunitatea se va bucura de fiecare idee nouă (într-adevăr, am văzut foarte puţine în ultima vreme), pe de altă parte ne poate fi util să verificăm ce există, ce s-a mai încercat, ce a dat deja greş. Căutarea nu doar că ne va scuti de efortul inutil, dar cine ştie: poate că vom găsi oameni cu acelaşi domeniu de interes, cu ajutorul cărora ideea ar putea fi implementată mai eficient.

4. Să fim mai catolici decât papa

În privinţa limbajului, avem pe deoparte politicienii care folosesc termeni precum „autist” şi „retardat” când ar face mai bine să-şi muşte limba, iar pe de altă parte jurnaliştii care continuă să scrie cu obstinaţie că o persoană „suferă” de o dizabilitate. În acest caz din urmă e vorba de impactul emoţional vizat: nu e suficient să ai o dizabilitate, trebuie să suferi! E clar că e nevoie de ceva mai multă informare în domeniu. Totuşi, până şi corectitudinea de limbaj îşi are excesele sale: astfel, dacă o persoană atenţionează un nevăzător să se uite la ceva, nu e nevoie să-i dăm peste mână. Nevăzătorii se uită la lucruri (chiar şi la filme), la fel cum cei în scaun rulant ies la plimbare.

5. Să decidem, fără să întrebăm

Este o meteahnă a politicienilor şi a autorităţilor să ia măsuri privind viaţa, educaţia, independenţa persoanelor cu dizabilităţi fără consultarea lor. De regulă rezultatul e ceva plin de bune intenţii, dar fără utilitate practică, în plus are nemeritul de a înfuria foarte tare persoanele pe care ne-am propus să le ajutăm. Activiştii din Statele Unite au asociat atitudinea cu colonialismul, când un grup de persoane e tratat cu aparentă bunăvoinţă, dar este clar dominat. Din exterior comunitatea persoanelor cu dizabilităţi poate părea indecisă şi fragmentată (într-adevăr, uneori şi din interior); pe de altă parte pentru fiecare problemă, pentru fiecare decizie, există organizaţii reprezentative care ne-ar putea ajuta cu sfaturi.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.