Stă în studio în sesiuni de 3-4 ore, doar cu un microfon, o carte şi multă linişte. Am crede că e cea mai solitară muncă la ora actuală, totuşi ea nu se simte singură: ştie sigur că ceea ce face are un impact asupra unui grup de persoane. Vă propun să o cunoaştem pe Simona Soare-Ivănescu, unul din lectorii care citesc cărţi cu voce tare pentru nevăzători:
Stă în studio în sesiuni de 3-4 ore, doar cu un microfon, o carte şi multă linişte. Am crede că e cea mai solitară muncă la ora actuală, totuşi ea nu se simte singură: ştie sigur că ceea ce face are un impact asupra unui grup de persoane. Vă propun să o cunoaştem pe Simona Soare-Ivănescu, unul din lectorii care citesc cărţi cu voce tare pentru nevăzători:
Andrea Nagy: Nu prea ştiaţi ce vă aşteaptă când aţi devenit lector pentru Asociaţia Nevăzătorilor. Puteţi numi câteva lucruri care v-au luat prin surprindere?
Simona Soare-Ivănescu: În primul rând m-a surprins că există un astfel de job. Mi-am dorit să citesc la microfon, dar nu ştiam că există o fişă a postului de crainic pentru carte audio. A fost un anunţ în ziar, l-am văzut şi m-am prezentat la concurs; şi astfel, universul mi-a oferit şansa de a avea un serviciu în care să-mi satisfac pasiunea pentru literatură.
Andrea Nagy: Era deja o tradiţie pe atunci ca asociaţia să aibă persoane calificate, cu un grad de profesionalism, care să citească la microfon. Care au fost exigenţele?
Simona Soare-Ivănescu: Studioul ANR datează încă din anii ’60. Exigenţele includ o lectură radiofonică, în sensul că înregistrările sunt curate, fără bâlbe, fără pauze, fără zgomote de fond. Textele sunt citite integral, inclusiv notele de subsol, tabelele cronologice ş.a.m.d. Trebuie să ai un timbru al vocii plăcut, să ai o dicţie bună, să cunoşti măcar regulile de citire ale principalelor limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, spaniolă, italiană). Mărturisesc că eu la şcoală am făcut engleză şi rusă, a trebuit să învăţ regulile de citire în franceză.
Andrea Nagy: E un avantaj când citiţi romane ruseşti, pentru că autorii ruşi au meteahna de a scrie numele unui personaj de 20 de ori pe pagină.
Simona Soare-Ivănescu: Şi asta. Dar acum vreo doi ani, când am înregistrat Laur de Evgheni Vodolazkin, s-a întâmplat să aibă o numerotare a capitolelor în slavă.
Andrea Nagy: Care sunt diferenţele între cum se lucra atunci când aţi început dumneavoastră şi cum se lucrează acum?
Simona Soare-Ivănescu: În 1998, când am ajuns prima dată la Asociaţia Nevăzătorilor, la studioul de carte audio se lucra pe casete magnetice. Înainte de asta înregistrările se făcuseră pe benzi de magnetofon. Era mai dificil pentru că trebuia să-ţi editezi înregistrarea, nu se compară cu editarea din era digitală.
Andrea Nagy: Există stiluri şi stiluri în citirea unei cărţi la microfon. Îmi aduc aminte de un lector masculin, care avea ideea de a imita vocile personajelor (inclusiv ale personajelor feminine). Încerca să dramatizeze de unul singur, nu neapărat cu succes. Abordarea dumneavoastră care este?
Simona Soare-Ivănescu: Pentru ascultătorii mei cred că lectura optimă este una neutră. De altfel mi-au şi spus că preferă aşa, pentru că le oferă şansa de a-şi interpreta singuri textul. Nu îmi place să dramatizez: citesc neutru, ca la ştiri.
Andrea Nagy: Aţi citit, cred, sute de cărţi de-a lungul anilor. Care sunt cele care dintr-un motiv sau altul v-au rămas în minte?
Simona Soare-Ivănescu: Mi-a plăcut foarte mult în ultimul timp Sfârşit de veac în Bucureşti al lui Ion Marin Sadoveanu: e un roman formidabil prin atmosferă, prin construcţia magistrală a personajelor. Printre autorii preferaţi vreau neapărat să-l amintesc pe Georges Simenon, un scriitor prolific (a creat 192 de romane), pe care am început să-l iubesc citindu-i cărţile poliţiste (din seria cu comisarul Maigret, evident), dar pe care îl ador şi pentru paginile nondetectivistice. De curând am înregistrat trei volume semnate de el, care s-ar încadra în literatura de factură psihologică: Zăpada era murdară, Trei camere în Manhattan şi Motanul. De asemenea, dintre înregistrările mai recente mi-a plăcut Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor de Olga Tokarczuk, un roman din 2009 (de altfel ea a luat şi Premiul Nobel pentru Literatură în 2018): tot aşa, o combinaţie foarte originală şi inteligentă de mister, umor şi manifest politic. Dacă mă gândesc la un volum oarecum dificil pentru lectură, aş putea să amintesc jurnalul lui Mihail Sebastian. A fost dificil din cauza complexităţii scriiturii, a multor pasaje în limba franceză. Cu toate acestea am avut ocazia să descopăr un altfel de Sebastian decât cel pe care-l ştiam din romane şi dramaturgie: un jurnalist profund, extraordinar de cultivat, un observator de o mare fineţe.
Andrea Nagy: Fiecare profesie cu deformările sale. Eu de exemplu aproape că nu pot să ascult un vorbitor fără să mă gândesc cât mi-ar lua să editez şi să transcriu. Dumneavoastră aveţi aşa ceva?
Simona Soare-Ivănescu: În momentul în care îmi cumpăr o carte, automat mă uit câte pagini are, mă uit dacă are nume care mi-ar pune probleme în lectura cu voce tare. Ce vreau să spun e că totdeauna am avut un respect mare pentru cuvânt, fie el scris sau rostit. Pentru mine e foarte important, când înregistrez o carte, să o fac cu un maxim respect pentru ascultător, de aceea ţin foarte mult să citesc textul corect. Mă mâhnesc de-a dreptul când constat în cărţi sau în mass-media superficialitatea cu care se scrie sau se rosteşte: greşelile de limbă, traducerile şchioape se întâmplă din ce în ce mai des din păcate.
Andrea Nagy: Cât durează o sesiune de lectură?
Simona Soare-Ivănescu: Depinde de natura cărţii. Dacă este beletristică, merge mult mai uşor: pot să stau în cabină trei ore şi să am o oră şi jumătate de înregistrare curată. Dacă sunt texte mai dificile, teoretice, cu noţiuni care nu-mi sunt la îndemână, poate dura şi mai mult: să înregistrez patru ore şi să scot o oră şi ceva.
Andrea Nagy: Nu vi se pare o muncă solitară?
Simona Soare-Ivănescu: Da, dar este o muncă foarte plăcută, cel puţin pentru mine este jobul ideal. Soarta mi-a oferit prilejul să-mi cultiv la serviciu pasiunea pentru literatură, lucrez în beneficiul unor oameni pe care-i iubesc şi cărora le sunt de folos. În plus, între lector şi ascultător se crează ceva fluid, o legătură inefabilă.
Andrea Nagy: Aveţi regrete, profesional vorbind? Vreo provocare în legătură cu care simţiţi că v-a ocolit la vârful degetelor?
Simona Soare-Ivănescu: Cred că mi-ar fi plăcut să prezint ştiri, mi-ar fi plăcut să lucrez la radio.
Andrea Nagy: În şcolile de azi se pune, pare-mi-se, prea puţin accent pe citirea frumoasă. Am colaborat eu însămi cu adolescenţi care, deşi citeau cursiv, nu reuşeau să deprindă intonaţia; nu înţelegeau că cititul frumos e un fel de recitat în sine. Aţi putea să ne formulaţi câteva reguli, sfaturi de bună citire?
Simona Soare-Ivănescu: În primul rând trebuie să ai o dicţie aproape de perfecţiune: să-ţi pese de asta. Trebuie să cunoşti foarte bine gramatica limbii române, astfel încât să-ţi dai seama când să faci pauza de virgulă şi când pauzele au sens, în ideea ca ascultătorul tău să înţeleagă cât mai bine ceea ce tu citeşti. Mărturisesc că, din punctul acesta de vedere, mi-a încântat copilăria teatrul radiofonic: erau acolo voci inconfundabile, talente extraordinare.
Andrea Nagy: Mulţi nevăzători citesc acum folosind vocea sintetică. Simţiţi că a scăzut popularitatea cărţilor citite de lector uman?
Simona Soare-Ivănescu: Cred că este loc pentru toată lumea; şi cred, absolut sincer, că există cărţi pe care le poţi aprecia, care au farmec doar citite cu voce umană.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Incluziv: Cuvântul care se rosteşte [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2021/05/Simona-Soare-Ivanescu-e1621321664508.jpeg?resize=832%2C479&ssl=1 "Incluziv: Cuvântul care se rosteşte [AUDIO/VIDEO]")
