Radio Cluj…la modă: O vizită la Galeria Costumelor de Teatru Doina Levintza (II)

Costume din Richard al III lea și Richard al II lea de Mihai Măniuțiu la Teatrul Odeon, 1993 și respectiv 1998 de la actualul TNB, de la din Omor în catedrală din 1996, tot în regia lui Mihai Măniuțiu- un spectacol pe care mi-l amintesc ca ieri, din Societatea de vânătoare montat de Dragos Galgoțiu la Teatrul Maghiar din Cluj în anul 2008- fabuloase costume și picturalitate a imaginii, din Casanova, 2015 regia aceluiași Dragos Galgoțiu, sau din Viața e vis de Calderon de la Barca din 2010, și multe altele, recuperate și expuse în toată splendoarea lor plină de detalii somptuoase, surprinzătoare adesea prin nonconformismul asocierilor de materialități, menite să creeze vizualul specific teatral.

Articol editat de cristina.rusu, 10 iunie 2021, 06:00 / actualizat: 10 iunie 2021, 10:22

Da. Ele sunt vii și trăiesc. Ba mai mult chiar vorbesc, dau replici. Dacă e liniște le poți auzi și imperceptibilele foșnete atunci când adie câte un curent de aer.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă trăim în perioada ingrată a dorinței de spectaculozitate cu orice preț, iar psihicul nostru nu mai este impresionat decât de lucruri nemaivăzute, grandioase, expuneri care să iște interjecția „wow”, atunci aici este locul potrivit pentru declanșarea unei emoții estetice puternice.

Mai rămâne întotdeauna după asimilarea notelor de vârf, ca într-un parfum exotic, perceperea notelor de mijoc și de bază, acelea al unor lecții necesare oricărui virtual profesionist în acest domeniu.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Ultima încăpere este o colecție impresionantă de accesorii- pălării, cape, fragmente de dantele vechi, bluze prețioase ca firul de păianjen, diplome salvate prin care se certificau odinioară maeștrii croitori, eșarfe, poșete, o lume fermecătoare a lucrurilor ce au populat odată existențe umane, unde această dimensiune estetică era la loc de cinste.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am avut norocul nesperat să fim invitate peste două zile  în spațiul muzeu al casei doamnei Doina Levintza și al domnului Dan Coma. Frumosul curge ca o linie continuă dintr-o schiță reușită și se oprește, punctând ca niște tușe de pensulă obiectele frumoase, de colecție din spațiul personal.

Oriunde întorci ochii ești copleșit de frumos. O întreagă existență dedicată frumosului, colecționării de obiecte frumoase-uitate, neîntrebuințate, obiecte- unele care nu-și mai află sensul utilitar în lumea aceasta.

Ne uităm la o cutie din piele spectaculoasă unde dorm niște piese mici, metalice, filigranate conice, superbe. Doamna Doina Levintza deschide cutia, ia un obiect de-acolo, mi-l arată și mă întreabă dacă știu ce e. Nu deslușeam. E suport pentru buchetul de mireasă îmi spune dânsa zâmbind. Un flecușteț prețios care azi nu se mai face.

E pus la păstrare pentru când vor avea nevoie- în lumea ce nu va mai semăna deloc nici măcar cu cea de-acum – de mărturii despre civilizații demult apuse.

Și, bineînțeles celebra colecție de păpuși de porțelan. Se uită la noi din toate colțurile încăperii, înveșmântate elegant ca niște doamne în miniatură din alte vremuri. Strădania de a le păstra în ordine, de a le curăța, de a le călca rochițele- unele fragile ca cea cu multe pliuri și fronseuri din organza cu care se chinuise doamna Levintza.

Nu sunt doar obiecte, sunt niște suflete de care se îngrijesc doi oameni iubitori de frumos. Frumosul respiră peste tot și te metamorfozează într-un individ generos dacă nu erai, empatic dacă nu simțeai, bun chiar dacă nu voiai. Și uite așa ajungem la capătul unei povești în care frumosul este strâns legat de capacitatea de a iubi și a transfigura astfel realitatea din jur.

Călina Langa, fashion designer

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.