Prima pagină » Reportaje » USAMV Cluj coordonează un proiect de cercetare în Arhipelagul Galapagos
USAMV Cluj coordonează un proiect de cercetare în Arhipelagul Galapagos
sursa foto: pixabay.com
Universitatea de ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj (USAMV Cluj) se va implica, în calitate de coordonator, într-un proiect demarat în premieră în Arhipelagul Galapagos, care vizează cercetări aprofundate asupra riscului de boli parazitare la leii de mare. Am stat de vorbă cu iniţiatorul şi coordonatorul proiectului, profesorul universitar Andrei Mihalca.
Foto: sursa foto: pixabay.com
Articol editat de Carmen Sas,
19 iunie 2021, 00:00
Universitatea de ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj (USAMV Cluj) se va implica, în calitate de coordonator, într-un proiect demarat în premieră în Arhipelagul Galapagos, care vizează cercetări aprofundate asupra riscului de boli parazitare la leii de mare. Am stat de vorbă cu iniţiatorul şi coordonatorul proiectului, profesorul universitar Andrei Mihalca.
Doina Borgovan: Domnule profesor, cum aţi ajuns să faceţi parte din această echipă de cercetare?
Andrei Mihalca: Această idee a proiectului ne-a venit chiar nouă în urmă cu 2 ani, când am vizitat insulele Galapagos cu ocazia unei întâlniri ştiinţifice şi mi-am dat seama că acestea sunt un mediu extraordinar pentru cercetare. Eram curios cam ce s-a realizat acolo din punctul de vedere al bolilor parazitare – domeniul meu de studiu – şi mi-am dat seama că sunt destul de puţine cercetări. Apoi, bineînţeles, a urmat o perioadă în care am contactat colaboratori locali, cu care lucrasem şi înainte pe alte paliere; au fost şi dânşii extrem de interesaţi de această problemă şi practic am dezvoltat un mini-proiect, pentru care încă suntem în căutare de finanţare. Deocamdată acest proiect este finanţat din surse proprii. Echipa este formată din 2 studenţi voluntari, care-şi plătesc cheltuielile singuri, o doctorandă care efectuează mobilitatea pe fondul unui proiect Erasmus, plus susţinerea colaboratorilor locali cu partea de infrastructură (acces la laboratoare, echipamente, capcane etc). Este, bineînţeles, un mediu extrem de interesant, dar în acelaşi timp destul de dificil, mai ales din punct de vedere logistic. Adică să ajungi să faci cercetare în Galapagos este extrem de greu, pentru că competiţia este extrem de mare: există foarte multe echipe americane care lucrează acolo şi ca noroc că nu se suprapun ca tematică cu ceea ce facem noi. Este nevoie de o grămadă de permise de cercetare; colac peste pupăză a venit şi Covidul, care ne-a îngreunat şi mai mult misiunea. Cam de 6 luni ne luptăm cu birocraţia, cu permisele pentru a putea ajunge acolo şi a efectua această fază pilot.
Doina Borgovan: Veţi sta pe insula San Cristóbal 3 luni, din câte înţeleg.
Andrei Mihalca: Eu voi sta doar 2 săptămâni, pentru că mai am şi alte proiecte în derulare, dar doctoranda mea, Carla, va sta acolo 2 luni, la fel şi cele 2 studente voluntare; după care peste o lună mai vin încă 2 studente, tot în cadrul programului de mobilităţi Erasmus.
Doina Borgovan: Înţeleg că leul de mare de Galapagos este o specie catalogată drept periclitată tocmai din cauza acestor boli parazitare.
Andrei Mihalca: Nu se ştie. Este o specie endemică în primul rând. Galapagos este un arhipelag celebru mai ales prin prisma faptului că Charles Darvin a călătorit acolo şi practic şi-a finalizat gândurile referitoare la teoria evoluţionistă. Particularitatea acestui arhipelag sunt endemismele: adică speciile care trăiesc doar acolo şi orice mică perturbare în viaţa lor practic poate duce la dispariţia populaţiei. Aşadar, deşi e o specie endemică, populaţia de aici echivalează cu întregul efectiv al speciei, de aceea leii de mare şi toate speciile endemice sunt supuse unui risc mai mare, mai ales în ecosisteme fragile cum este cel din Galapagos. Sunt foarte multe cauze – cel puţin teoretice – care au dus la declinul leilor de mare, dar ceea ce studiem noi este un parazit de la câine numit viermele de inimă, care este potenţial periculos pentru leii de mare. Nu se cunoaşte acest lucru în Galapagos, dar boala s-a semnalat la leii de mare în California şi în grădini zoologice din zona Mediteranei.
După ce am avut această idee acum un an şi jumătate, unul dintre leii de mare care a fost găsit mort pe o plajă din San Cristóbal a fost necropsiat de colegii de acolo şi, spre surprinderea lor, au şi găsit acest parazit. Scopul nostru final este destul de ambiţios: este eradicarea acestei boli la câini, care sunt rezervorul principal de infecţie. Cel mai probabil leii de mare nu transmit infecţia mai departe prin ţânţari, probabil că parazitul nu se poate reproduce în leii de mare, dar acesta este un lucru pe care trebuie să-l cercetăm.
Doina Borgovan: Cum se poate eradica o asemenea boală?
Andrei Mihalca:Eradicarea constă în primul rând în informarea oamenilor, care trebuie să înţeleagă cum câinii reprezintă un risc pentru leii de mare. Practic acolo toată populaţia trăieşte exclusiv din turism şi orice problemă legată de faună până la urmă se răsfrânge devastator asupra economiei locale. Ţin foarte mult locuitorii din Galapagos la animalele endemice pe care le au, astfel încât cred că acest proces de informare nu va întâmpina probleme. Al doilea pas va fi să efectuăm tratamentul câinilor bolnavi, astfel încât să eliminăm sursa de infecţie, care este probabil cel mai complex lucru şi destul de costisitor. Avem deja discuţii cu câteva mari grupuri farmaceutice care vor fi dispuse probabil să susţină acest proiect, cel puţin pe una din insule. A treia fază ar fi monitorizarea în continuare, pentru cel puţin câţiva ani, pentru că, din cei 3 sau 4 mii de câini de pe insulă sigur că nu toţi vor fi incluşi în schema de tratament şi riscăm mereu să reapară boala. Situaţia trebuie aşadar monitorizată şi tratamentul să fie continuat pentru câţiva ani de zile până eliminăm boala. În fine, faza a patra este implementarea unor regulamente care există deja, dar trebuie un pic finisate, cu privire la importul câinilor.
Doina Borgovan: Mă gândeam ascultându-vă la modul în care, monitorizând această populaţie de animale endemice, putem înţelege cum se realizează de fapt echilibrul în general în ecosistem pe planeta noastră; şi cum un mic agent patogen poate să dea peste cap o populaţie întreagă, fără să înţelegem ce se întâmplă.
Andrei Mihalca:Cel mai celebru exemplu în acest sens în biologia conservaţionistă este dispariţia completă a câtorva specii din insulele Hawaii, oarecum pe acelaşi principiu: cu introducerea unor păsări globale (cum sunt vrăbiile), au fost introduşi şi anumiţi paraziţi (cum e malaria aviară). Să ştiţi că toate animalele sălbatice au boli şi paraziţi, care nu le produc neapărat rău, pentru că sunt rezultatul unui proces de coevoluţie de milioane de ani. Până la urmă dacă gazda ar dispărea, ar dispărea şi parazitul. Dar în momentul în care un parazit se adaptează la o gazdă nenaturală, acest lucru are un efect devastator. De aceea leii de mare nu sunt atât de rezistenţi la această infecţie. Pe de altă parte câinii au fost introduşi în Galapagos de primii colonişti, acum vreo 150 de ani. Şi odată cu câinii a fost adus şi acest parazit: care nu poate să treacă de la câini la leul de mare în mod normal, fără un vector precum ţânţarii; care de asemenea nu existau în Galapagos, dar au fost introduşi probabil accidental. Noi vrem să plasăm nişte capcane în jurul coloniilor de lei de mare, să vedem dacă reuşim să detectăm, prin metode de biologie moleculară, sânge de leu de mare în aceşti ţânţari. Proiectul este aşadar destul de complex, necesitând multă muncă de teren şi de laborator.
Doina Borgovan / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
