Ceasul de mână la bărbaţi ar putea fi subiectul unei lucrări de doctorat despre simbolurile socio-culturale şi exprimarea statutului. În esenţă, cu cât un domn se consideră mai important, cu atât ceasul lui va fi mai costisitor, mai deosebit, mai greu de obţinut. Dar de unde a pornit toată treaba aceasta cu ceasurile?
Foto: Foto: Gerd Altmann/Pixabay
Articol editat de cristina.rusu,
21 iunie 2021, 06:00 / actualizat: 21 iunie 2021, 8:09
Ceasul de mână la bărbaţi ar putea fi subiectul unei lucrări de doctorat despre simbolurile socio-culturale şi exprimarea statutului. În esenţă, cu cât un domn se consideră mai important, cu atât ceasul lui va fi mai costisitor, mai deosebit, mai greu de obţinut. Dar de unde a pornit toată treaba aceasta cu ceasurile?
Nu vom vorbi acum de ceasuri smart: vom rămâne la cele clasice, mecanice sau digitale, care sunt încă folosite, fără să le poată îndepărta de pe piaţă vreun Smartphone capabil să afişeze ora exactă în 200 de ţări. Acestea se vând mai puţin ca acum 20 de ani; rolul lor s-a schimbat, dar continuă să prospere, mulţumind frumos. Ba poate chiar sunt mai importante ca înainte.
Ceasul de mână a devenit un simbol masculin. Asta nu înseamnă că femeile nu pot să poarte un ceas, dar pentru bărbaţi are acea semnificaţie specială a statutului, poate ultima rămăşiţă din epoca macho. E de ajuns dacă ne uităm pe canalele dedicate de pe Youtube: atunci când într-un clip al unui influencer de ceasuri (există şi aşa ceva) apare câte-o femeie, aceasta e doar prietena prezentatorului, care trebuie să răspundă la întrebarea: „Cât crezi că am dat pe ceasul acesta?”
Apoi ne gândim la filmele cu James Bond, în care practic omului i se arăta de la episod la episod ce se poartă în momentul respectiv în materie de ceasuri:
https://www.youtube.com/watch?v=T3O1lApvhRQ
Şi de fapt, ce ştiu ceasurile de mână? Arată timpul, atât. Unele au cronometru şi încă vreo 2 trucuri, dar cam aici se opreşte ştiinţa lor.
Cu adevărat utile sunt într-o singură situaţie: să putem verifica timpul în mers pe bicicletă; dar pentru aceasta ajunge şi un ceas de 50 de lei, nu e nevoie de unul de 20 de mii de euro. Ora exactă poate fi monitorizată mult mai precis pe un dispozitiv smart, care se updatează de câteva ori pe zi.
La capătul celălalt al spectrului se află ceasurile mecanice, cu arc. Încă din Evul Mediu se lucrează la perfecţionarea lor, dar şi acum acestea adună o întârziere de 10-12 secunde pe zi, deci de cel puţin un minut pe săptămână.
Să nu mai vorbim de faptul că ceasul trebuie să fie tras în fiecare zi; iar dacă uităm asta, nu avem decât să-l reglăm din nou. Din toate acestea ar părea să reiasă un singur lucru: să porţi ceas e fără sens. Ori nu e chiar aşa. Achiziţionarea, îngrijirea şi colecţionarea de ceasuri nu are niciun motiv raţional, totuşi pentru proprietari e o senzaţie grozavă.
Fiecare iubitor de ceasuri îşi va justifica o achiziţie costisitoare prin respectul faţă de istoria acestor instrumente. Este un argument valid. E posibil să spună: „Ce ştiu eu? L-am vrut şi gata”, un argument care are măcar atributul sincerităţii.
Pentru un iubitor de ceasuri un cronometru frumos e ca o pictură, care se umple de viaţă pentru cel care cunoaşte istoria artei, celelalte lucrări ale artistului, contextul în care a fost creată. Aşa e şi cu ceasurile: un necunoscător va aprecia superficial aspectul, atât; pe de altă parte un cunoscător va sta să admire subtilitatea ideilor care i-au dat naştere şi secolele de inventivitate umană care au avut ca rezultat mecanismul său.
Cel care a văzut vreodată un ceas demontat, va crede greu că această colecţie de piese minuscule va alcătui ceva cu o funcţionare atât de armonioasă având la bază doar legile fizicii, nu vreun proces alchimic obscur.
Ceasul transmite o mulţime de lucruri despre proprietarul său. Miroase a clişeu, dar e adevărat: un ceas caracterizează mai precis decât coafura, limbajul nonverbal şi poziţia corpului. În plus, e unul din puţinele lucruri colecţionabile care e făcut să fie purtat şi arătat, indiferent că vorbim de un ceas de plastic pentru copii, un cronometru pentru piloţi care să reziste şi la impactul cu un meteorit sau un ceas imprecis dar arătos, făcut să corespundă criteriilor modei. Şi, cu excepţia falsurilor, nimeni, dar nimeni nu are dreptul de a critica ceasul altuia.
