Incluziv: 10 întrebări incomode despre dizabilitate

1. Am voie să spun că o persoană cu dizabilităţi e inspiratoare?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 iunie 2021, 12:07

Răspunsul e mai complicat. Dacă persoana respectivă a realizat ceva – şi-a propus un ţel ambiţios, pe care l-a dus la bun sfârşit -, atunci putem spune că e inspiratoare. Dar a vorbi de o persoană ca fiind inspiratoare doar pentru că are o dizabilitate… nu e chiar corect.

2. Ce e rău în faptul că politicienii folosesc cuvintele „autist” sau „retardat”?

E rău faptul că aceste cuvinte sunt folosite intenţionat în mod peiorativ, transformând dizabilitatea în insultă. De altfel nu e singura variantă de a transforma o condiţie în baubau. Amintim în acest sens trendul care a pornit anul trecut pe reţelele de socializare, în care copiilor le era arătată fotografia unei persoane cu o dizabilitate vizibilă, fiind apoi filmată reacţia lor cu scop de amuzament.

3. Pot să folosesc o toaletă sau o parcare destinată persoanelor cu dizabilităţi?

Nu există cazuri în care acest lucru să fie acceptabil. Nu, nici dacă stăm doar 5 minute, nici dacă ne dor picioarele de la pantofi, nici dacă stă să plouă şi ne gândim că vom ajunge mai greu la maşină. De toalete aproape că nu are sens să vorbim, pentru că sunt atât de rare, dar în privinţa parcărilor e un motiv serios pentru care sunt amplasate aproape de intrare: faptul că persoanele în scaun rulant de pildă sunt mai puţin vizibile, pericolul crescând aşadar în funcţie de distanţa parcursă printre maşini. Atenţie, a nu judeca prea repede: există foarte multe dizabilităţi care nu au semne exterioare.

4. Trebuie să mă aplec pentru a vorbi cu cineva în scaun rulant?

Nu e nevoie de aşa ceva. Putem să dăm înapoi doi paşi pentru a păstra contactul vizual; ori, dacă avem mai mult de vorbit şi există posibilitatea, putem lua noi înşine un scaun.

5. Cum vorbesc cu o persoană surdă?

Întâi de toate îi atragem atenţia, poate cu o bătaie uşoară pe umăr. Nu e nevoie să vorbim mai rar sau mai tare, doar să fim cu faţa mereu către persoana respectivă, pentru ca aceasta să poată citi de pe buze. Dacă mesajul nu a fost înţeles, nu are sens să-l repetăm iar şi iar: uneori ajută însă dacă reformulăm cu alte cuvinte.

6. Pot să întreb cum a ajuns cineva să aibă o dizabilitate?

Ce ai păţit, te-ai născut aşa? E o întrebare pe care oamenii nu se pot abţine să o adreseze; cam de 30 de ori pe zi, să spunem drept. Nu e politicos să întrebăm asta pe o persoană cu care abia ne-am cunoscut.

7. E politicos să dau mâna cu cineva care are o singură mână?

Simplu: e politicos să dăm mâna chiar cu o persoană cu mâini artificiale. Dacă dizabilitatea e de aşa manieră că gestul e imposibil, atunci, bineînţeles, doar salutăm şi zâmbim :).

8. Pot să împing pe cineva în scaun rulant?

Scaunul rulant – la fel ca bastonul nevăzătorului – e o extensie a corpului utilizatorului. Nu împingem scaunul rulant fără consimţământul explicit al proprietarului. De altfel, nu e deloc sigur că persoana respectivă nu se descurcă: chiar când ni se pare că merge încet, mai bine să întrebăm dacă e nevoie de ajutorul nostru.

9. Pot să invit la o întâlnire o persoană cu dizabilităţi?

Atâta vreme cât relaţia e consensuală, atâta vreme cât persoanele implicate înţeleg dificultăţile, dizabilitatea nu e un impediment pentru o întâlnire.

10. Ce fac dacă nu am înţeles ce a spus o persoană cu dificultăţi de vorbire?

În niciun caz să nu pretindem că am înţeles, dând din cap şi zâmbind. Putem ruga persoana să repete ce a spus, chiar să repetăm noi înşine pentru a ne asigura că am înţeles corect. De altfel, comunicarea nu poate fi numai verbală: în cazul unei dificultăţi de a înţelege, putem ruga persoana respectivă să scrie pe o foaie, pe o tabletă sau pe un telefon.

Andrea Nagy

Foto: arhivă Radio Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.