Prima pagină » Felia de Cluj » Felia de Cluj: În vizită la muzeul de scârboșenii [AUDIO]

Felia de Cluj: În vizită la muzeul de scârboșenii [AUDIO]

Ce înseamnă muzeul de scârboșenii și cum trebuia el să ajungă la Cluj?

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 23 iunie 2021, 06:00 / actualizat: 23 iunie 2021, 8:32

Muzeul de scârboșenii este munca unui pasionat de gastronomie, Andreas, pe numele lui. Domnul ăsta a călătorit prin toată lumea, enervant, știu, și mie mi-ar plăcea, și a mâncat cele mai ciudate feluri de mâncare de pe unde a fost el. Apoi, i-a venit ideea să le adune pe toate într-un loc pentru că ar putea fi un business bun, dar mai ales pentru că nu multă lume ajunge în toate colțurile lumii.
Și așa cum mă plimbam eu prin Malmo, fără direcție, pentru că mai aveam 2-3 ore până trebuia să merg la aeroport, am intrat și în mall-ul ăsta și după primii 3 pași m-a lovit un miros ciudat. Am urmat mirosul și am dat de minunea asta. La intrare se plătește un bilet, evident, doar că biletul nu e o simplă hârtie cu o serie și o dată, ci este o pungă de hârtie din aia de care primești în avion, dacă mă înțelegeți. Apoi, cu pași mici și cu nasul strâmbat, te îndrepți spre exponate. Piesele sunt și food și non-food, adică găsești expună brânza pecorino a cărei miez este transformat în cremă de niște viermi, până la piese de mobilier care susțin un demers gastronomic inedit, cum ar fi celebra masă în mijlocul căreia se prinde maimuța a cărei creier se mănâncă direct din cutia craniană, obicei bizar din îndepărtata Chină.
Muzeul mai expune diverse tipuri de brânză puturoasă și extem de puturoasă, atât de puturoasă că unii oameni chiar vomită de la ea, nu eu! Mie-mi place brânza cât de puturoasă o fi ea. Apoi găsești diverse tipuri de băuturi, cum ar fi un vin fermentat pe pui de sobolan, snaps infuzat cu rect de castor și tot așa, numai delicatese după delicatese.
Într-un final, expoziția se termină cu un bufet, unde, tot în banii de intrare, ai acces la degustat o parte din scârboșenii, și aici am degustat următoarele :
1. Hakarl – carne de rechin putrezită, tipică Islandei.
2. Century egg – ou crud, îngropat în pământ cu sare, lut și tot felul de alte chestii, unde se lasă la învechit de la câteva săptămâni până la câteva luni, tipic Asiei.
3. Șnaps infuzat cu glande din rectul castorului – se folosește în mai multe ramuri ale industriei alimentare, aparent ca și potențiator pentru aromele de vanilie! Oare cine mai mănâncă înghețată acum?
4. Toate tipurile de brânză puturoasă.
… și apoi am mai băut tot felul de chestii, după care nu era recomandat să te urci în avion, dar nu regret nimic. Pe avion mi-am dat seama că ar fi minunat ca o seamă de oameni pe care-i cunosc eu să experimenteze și ei treaba asta. Și așa mi-a venit ideea să îi invit pe oamenii cu scârboșenii la Cluj. Până la un punct, lucrurile a mers unse, apoi doamna pandemie a zis că mai bine nu, să o lăsăm pe altă dată. Noi, oameni cuminți, ne-am conformat, cel puțin deocamdată.
Dar tot o să vină ziua aia în care o să ne vedem la vreun muzeu din centrul Clujului la o degustare de rechin putrezit și un shot de șnaps din rect de castor. Până atunci, mâncați local și mândriți-vă cu patrimoniul gastronomic, chiar dacă pentru unii poate părea ceva scârbos, e important!