Trucuri pentru menținerea mirosului plăcut în casă [I]

Neurologii susțin că, din 110.000 de tipuri de mirosuri existente în natură, oamenii pot distinge 10.000 de mirosuri, deși nu există încă denumiri pentru multe dintre ele. Chiar și așa sunt destule cât să ne dea stomacul peste cap sau, dimpotrivă, să ne declanşeze plăcere, bună dispoziţie, emoţii şi amintiri.

Articol editat de cristina.rusu, 17 iulie 2021, 06:00 / actualizat: 17 iulie 2021, 8:14

Poate nu știați, dar oamenii îşi pot aminti mirosurile cu o acurateţe de 65% chiar şi după un an, în timp ce memoria vizuală funcţionează la un nivel de 50% după doar trei luni. Gândiți-vă numai la sentimentele și amintirile care vă invadează, atunci când simțiți un miros de iarbă proaspăt tăiată sau de liliac în floare, vă afundați fața într-un cearșaf uscat la soare sau intrați în bucătărie chiar în momentul în care o plăcintă cu mere, bogată în scorțișoară, este scoasă din cuptor.

Mirosul, acest simț prin care organismul percepe proprietățile unor substanțe, venind în contact cu particulele volatile degajate de acestea, este primul lucru pe care îl sesizăm în orice situație. Totul poate fi catalogat în funcție de miros, mai ales spațiul în care locuim.

Nu există nimic mai respingător decât să pătrunzi într-un spațiu care miroase neplăcut. Există foarte multe lucruri care pot contribui la „mireasma” generală a unei case – animalele de companie, fumul de țigară, mucegaiul, igrasia, mâncărurile. Toate mirosurile neplăcute pot pătrunde și chiar persista pentru zile sau săptămâni întregi, invadând în cele din urmă pereții, covoarele, perdelele, lenjeria și mobilierul.

Fiecare casă are mirosul ei specific, o combinație de parfumuri provenite de la fiecare „locuitor”, de la alimentele preparate, de la frecvența reprizelor de curățenie și multe altele. Oricât am vrea noi să păstrăm un aer proaspăt zi de zi, tot mai există anumite situații în care ne confruntăm cu câte o „ușoară” strâmbare din nas.

Vara, însă, nu este numai sezonul vacanțelor de neuitat, ci și un bun prilej de primenire și împrospătare a spațiului de locuit, mai ales că vremea caldă, sau chiar caniculară, nu face altceva decât să intensifice mirosurile neplăcute.

Nu numai fiecare casă are mirosul ei specific, ci și fiecare încăpere:

* Dormitoarele și camerele de zi sunt destul de simplu de întreținut, menținerea curățeniei și a ordinii ducând implicit la un spațiu plăcut parfumat. Aspirarea în mod regulat (de 2 ori pe săptămână) și ștergerea prafului ar trebui să fie suficiente. Acest lucru este valabil și pentru celelalte încăperi.

Dacă dvs. sau un alt membru al familiei obișnuiți să fumați în sufragerie, asigurați-vă că spațiul respectiv are o ventilație adecvată. Deschideți ferestrele atunci când este necesar și luați în considerare achiziționarea unui purificator de aer.

Fumatul „masiv”, pe perioade lungi de timp necesită spălarea sau chiar vopsirea pereților. Chiar și atunci când rugați pe cineva să fumeze afară, fumul poate intra în casă prin ușile sau ferestrele deschise.

Luați un prosop și turnați oțet alb peste el, apoi stoarceți-l în locul unde se fumează. Luați apoi prosopul și vânturați-l prin aer, în casă, ca și cum v-ați încuraja echipa favorită. Acest truc vă va scăpa de miros în cel mai scurt timp, și este total natural, astfel încât nimeni nu va inhala produse chimice.

Florile proaspete ajută întotdeauna la eliminarea mirosurilor, iar lumânările parfumate le pot masca temporar.

Lenjeria de pat, perdelele, draperiile și tapițeria ar trebui spălate și/sau curățate temenic, în mod regulat. Dacă un miros persistă în carpete, covoare, mochete, draperii sau perdele acesta poate fi un motiv bine întemeiat pentru a le înlocui.

Pereții, în cazul în care sunt vopsiți într-o culoare lucioasă/semilucioasă sau acoperiți cu tapet, ar trebui șterși din timp în timp, de sus în jos, cu un burete moale, foarte ușor înmuiat în apă și săpun.

Aerisirea camerei și a hainelor și expunerea lor la soare sunt primele măsuri pentru a evita apariția unor mirosuri neplăcute în dulapuri. Folosirea săculeților parfumați și a batistelor îmbibate în uleiuri esențiale pentru a împrospăta mirosul sunt alte metode eficiente de a ține departe neplăcerile olfactive. Puteți folosi acest truc și pentru husele și tapițeriile detașabile ale unor piese de mobilier, cum sunt canapelele, scaunele sau fotoliile.

* Bucătăriile, cu tot traficul și utilizările lor, sunt camere în care mirosurile se acumulează și persistă.

Gătitul lasă o peliculă de unsoare care se „agață” de pereți, corpuri de iluminat, pardoseli, blaturi, ușile dulapurilor, adică de aproape toate elementele existente. Dacă aveți un ventilator de evacuare sau o hotă, utilizați-le cât mai des. Folosiți-le în mod regulat atunci când gătiți, ba mai mult de-atât lăsați-le pornite și după ce ați terminat de preparat mâncarea.

Păstrați blaturile curate, ștergându-le la sfârșitul fiecărei zile (sau chiar al fiecărei reprize de gătit). Și podelele ar trebui să fie aspirate în fiecare zi, mai ales în casele cu copii și animale de companie, altfel riscați ca incomodele firimituri și părul de la animale să fie „cărate” prin tot restul casei.

Ștergeți aragazul după fiecare utilizare precum și orice lucru care se află în apropierea acestuia. De asemenea, curățați chiuveta după fiecare sesiune de gătit.

Poate cel mai important lucru – duceți gunoiul. Țăiați coaja de la o lămâie, un lime sau o portocală în bucăți și aruncați-o în coș. Citricele au proprietatea de a vă scăpa de cele mai multe mirosuri, mai ales când izul deranjant persistă și nu puteți arunca gunoiul imediat. Dacă nu reușiți totuși să îndepărtați mirosul, luați o jumătate de cană cu oțet alb și apă rece, și așezați-o în apropierea coșului.

Coșul de gunoi trebuie igienizat la intervale regulate și scurte de timp. Puteți folosi detergenți antiseptici, clor sau oțet pentru dezinfectare, iar dacă doriți să preveniți apariția mirosurilor neplăcute nu uitați să folosiți saci speciali și să puneți pe fundul coșului de gunoi o piatră poroasă sau o bucățică de vată sau tifon stropite în prealabil cu câteva picături de ulei esențial.

Păstrați un recipient de bicarbonat de sodiu în frigider pentru a absorbi mirosurile, pe care ar fi bine să îl înlocuiți la fiecare câteva luni. Soluția cea mai la îndemână pentru a îmblânzi mirosurile din frigider este de a deschide o cutie de bicarbonat de sodiu și de a o „proțăpi” pe un raft. Schimbați-o o dată pe an și țineți-o departe de legumele cu frunze, întrucât le poate provoca ofilirea rapidă. Bicarbonatul de sodiu are o proprietate chimică unică ce atrage și absoarbe mirosurile.

De asemenea, tot în mod frecvent, va trebui să ștergeți ușile și rafturile dulapurilor, pentru că după o sesiune zdravănă de prăjeală, mirosurile se pot impregna în dulapuri, mai ales în cele de deasupra aragazului. Poftele se plătesc! Trebuie imediat să le spălați cu apă caldă și detergent de vase.

Pentru un prim ajutor, imediat după coacere, puneți la fiert o cană de oțet. Vaporii care se eliberează în aer taie alte mirosuri, chiar dacă oțetul va împrăștia un miros puternic pentru ceva vreme. Tot cu oțet puteți freca și mochetele și covoarele, mai exact cu o parte oțet și trei părți apă.

Mirosul de pâine prăjită sau șuncă arsă poate fi acoperit temporar prin pornirea sistemului de ventilație sau deschiderea ferestrelor și folosirea unui odorizant de cameră.

Nu lăsați resturi de morcov, ceapă, coji de cartofi sau pielițe să ajungă în scurgerea chiuvetei. Acestea pot determina chiar apelarea la un instalator, iar atunci când încep să se descompună miros îngrozitor. Ca să nu mai vorbim că aceste resturi nu au ce căuta nici măcar în coșul de gunoi. Curățați toate legumele într-o pungă separată pe care o aruncați imediat.

* Din cauza umidității ridicate, în băi, de cele mai multe ori neîncăpătoare, mucegaiul și igrasia sunt ca la ele acasă.

Păstrați baia bine ventilată după fiecare duș sau bălăceală. Ventilația, în această cameră, este, probabil, cel mai important lucru la care se poate recurge pentru a menține acest spațiu fără mirosuri neplăcute. Dacă nu aveți un ventilator, atunci asigurați-vă că țineți, măcar pentru o perioadă, ferestrele deschise.

În cazul în care locuința este prevăzută cu o baie de serviciu, nu o neglijați, întrucât, chiar dacă nu o folosiți în mod frecvent, poate fi un loc propice dezvoltării bacteriilor. Ștergeți-o, spălați-o și aerisiți-o măcar din când în când.

Curățați chiuveta și cada în mod regulat, folosind înălbitor pentru a ține mucegaiul departe, ștergeți pereții cu un burete umed, „mopăiți” podelele și păstrați toaleta curată.

Din motive lesne de înțeles, unii iubitori de animale păstrează litiera pisicii în baie. Aceasta are un miros specific, puternic înțepător, chiar și atunci când este curată, iar izul poate pătrunde și afecta întreaga casă. Dacă aveți un animal de companie, mai ales o pisică, un sistem de purificare a aerului este o necesitate.

Mirosul de câine sau pisică poate fi unul greu de eliminat, deoarece este constant și se îmbibă în fibre. Soluția perfectă: un spray (sau un praf) pe baze naturale de la pet shop. Pentru a elimina mirosul de „litieră”, împânziți locul cu buchețele de flori uscate intens parfumate, precum lavanda, săculeți cu plante uscate și pietre poroase îmbibate în uleiuri esentiale.

Cărbunele activat, o formă de carbon „activat” pentru a fi extrem de poros, este excelent pentru absorbirea unor mirosuri, în special cele cauzate de animalele de companie. Puteți cumpăra cărbune activat special conceput pentru mirosurile de animale. Puneți-l în sau lângă litieră pentru a ajuta la atenuarea mirosului neplăcut.

Evitați folosirea excesivă a odorizantelor de cameră, mai ales dacă baia nu are aerisire sau fereastră. Acestea tind să fie copleșitor de parfumate (chiar nocive) și de multe ori mai greoaie decât mirosurile pe care încercați să le mascați. Spray-urile de cameră și dezodorizantele durează doar o scurtă perioadă de timp. Mirosurile infuzate în uleiurile esențiale sunt disponibile în arome ușoare și plăcute și durează mai mult.

Nu puneți prosopul încă umed în coşul de rufe, nici chiar dacă acesta este prevăzut cu găurele (coșul, nu prosopul). După ce v-ați șters cu prosopul de baie, recomandat ar fi să nu-l aruncați direct în coşul de rufe, alături de alte obiecte de îmbrăcăminte sau lenjerie. Motivele sunt lesne de înțeles: materialul (fie el și unul foarte bun) ar putea mucegăi, ar prinde miros de stătut, ar îmbâcsi şi celelalte rufe şi, cel mai rău, ar putea dezvolta bacterii.

Așadar, rețineți: înainte de a-l pune în coşul de rufe, prosopul trebuie bine uscat (eventual afară, la aer). Sau, dacă vă permite timpul, acesta trebuie imediat spălat. Prosoapele umede sunt vulnerabile la creșterea numărului de bacterii, ceea ce determină mucegăirea sau mirosul „acru”. Poate părea incredibil, dar acest miros neplăcut este un semn clar că bacteriile sunt în plin proces de reproducere.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.