Incluziv: S-au încheiat dezbaterile privind noul subprogram pentru autism [AUDIO]

Ce fel de terapii vor fi decontate de acum înainte în recuperarea unei persoane cu spectru autist? Ce trebuie să facă familiile pentru a obţine serviciile de recuperare şi care va fi rolul coordonatorului de intervenţie? Acestea sunt punctele în legătură cu care i-am întrebat pe Maria Mădălina Turza, consilier de stat în Guvernul României şi pe Prof. Univ. Dr. Adrian Roşan, reprezentant al Colegiului Psihologilor din România, care au participat la dezbaterea privind noul subprogram pentru autism:

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 20 iulie 2021, 12:27

Ce fel de terapii vor fi decontate de acum înainte în recuperarea unei persoane cu spectru autist? Ce trebuie să facă familiile pentru a obţine serviciile de recuperare şi care va fi rolul coordonatorului de intervenţie? Acestea sunt punctele în legătură cu care i-am întrebat pe Maria Mădălina Turza, consilier de stat în Guvernul României şi pe Prof. Univ. Dr. Adrian Roşan, reprezentant al Colegiului Psihologilor din România, care au participat la dezbaterea privind noul subprogram pentru autism:

Mădălina Turza: Este o discuţie care are loc de ani de zile în România, care acum s-a şi concluzionat, în sensul în care am stabilit mecanismul prin care copiii şi adulţii pot beneficia de decontarea de terapii prin intermediul medicilor psihiatri şi al psihologilor acreditaţi.

Andrea Nagy: Ce fel de terapii ar urma să fie decontate?

Mădălina Turza: În funcţie de nevoile sale, copilul sau adultul beneficiază de analiză comportamentală, de consiliere psihologică, psihoterapie, logopedie. Suplimentar, ca element de noutate în peisajul serviciilor destinate persoanelor cu autism, am reglementat coordonatorul procesului de intervenţie. El este cel care elaborează planul de intervenţie (adică stabileşte câte ore şi ce fel de servicii are nevoie), urmăreşte obiectivele şi din timp în timp evaluează cum merge procesul terapeutic, dacă trebuie ceva schimbat.

Andrea Nagy: Având în vedere varietatea terapiilor disponibile, mă gândesc că ar exista loc de abuzuri, aşa cum s-a mai întâmplat cu anumite terapii pentru recuperare.

Mădălina Turza: Nu este posibil să se întâmple acest lucru, pentru că specialiştii care vor furniza un tip de terapie trebuie să fie acreditaţi: fie de Colegiul Psihologilor, fie kinetoterapeuţi sau logopezi recunoscuţi; oameni care funcţionează în cabinete individuale de prestări de astfel de servicii, recunoscuţi atât de colegiile profesionale cât şi de autorităţi.

Andrea Nagy: Cine a participat la dezbatere?

Mădălina Turza: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Colegiul Psihologilor, Colegiul Medicilor, reprezentanţi ai medicilor psihiatri şi întregul spectru al organizaţiilor nonguvernamentale, organizate în federaţii sau coaliţii, din zona de autism.

Andrea Nagy: Care este procedura când o persoană cu spectru autist ar avea nevoie de acest gen de servicii?

Mădălina Turza: Copilul sau adultul trebuie să obţină un diagnostic cert de la medicul psihiatru, care stabileşte nevoia de intervenţie terapeutică. Cu această trimitere se merge la unul dintre specialiştii existenţi în zona în care locuieşte, fie la nivelul cabinetelor individuale, fie al organizaţiilor furnizoare de servicii de specialitate, unde i se întocmeşte un plan de intervenţie care este, aşa cum spuneam, urmărit şi evaluat. Decontarea se face între medicul psihiatru şi aceşti specialişti, beneficiarii nefiind implicaţi în acest proces. Numărul de ore e stabilit de specialist, în funcţie de nevoile persoanei în cauză.

Andrea Nagy: Cam pe când ne putem aştepta la actul normativ care să însumeze aceste concluzii?

Mădălina Turza: Împreună cu preşedintele CNAS, intenţionăm ca în această toamnă hotărârea de guvern care fundamentează programul să intre în vigoare.

Andrea Nagy: Aţi încheiat concluziile dumneavoastră cu fraza „acesta este maximul care s-a putut obţine”. Înseamnă că sunt participanţi la dezbatere care au nemulţumiri?

Mădălina Turza: E vorba de alte pârghii pe care România trebuie să le dezvolte; respectiv în acest moment, în România nu este reglementată profesia de analist comportamental. Adică acel tip de specialist care utilizează ştiinţa analizei comportamentale declinată în alte tipuri de terapii (precum terapia prin imagini ş.a.m.d.). Prin urmare, cei care pot intra în decontare sunt doar psihologii clinicieni. În momentul în care această profesie va fi reglementată (şi este în derulare acest lucru), atunci cu siguranţă vor putea intra şi ei în decontare.

La dezbatere a participat şi Adrian Roşan, vicepreşedintele Comisiei de psihologie educaţională din cadrul Colegiului Psihologilor din România:

Andrea Nagy: Dumneavoastră cum vedeţi rolul coordonatorului de intervenţie?

Adrian Roşan: A fost extrem de dezbătut acest rol. Eu cred că ar trebui să fie un psiholog clinician sau un psihopedagog (Colegiul are un registru în care pot să se înscrie cei care au competenţe în a lucra cu copii cu TSA). Pentru că, pe lângă izbânda de a se deconta direct, acest proces trebuie coordonat extrem de atent, atât din perspectiva specialiştilor cât şi a normelor de etică şi deontologie. Coordonatorul va trebui să selecteze intervenţiile de care copilul are nevoie, pentru a valorifica la maximum acest program. De asemenea va trebui să fie atent să nu birocratizeze procesul, pentru că el coordonează, dar răspunderea este a celui care va face intervenţia. Am susţinut în timpul dezbaterii operaţionalizarea procesului, pentru că noi trebuie să stimulăm specialiştii să vină în această zonă şi să ofere servicii de calitate (şi în primul rând intervenţii validate ştiinţific), însă aceste ore care vor fi decontate să fie raportate strict la nevoile acelui copil sau adult care este cu TSA.

Andrea Nagy: Vorbim adesea de copiii cu TSA, totuşi ei dispar cumva din sistem şi din atenţie pe măsură ce ating majoratul.

Adrian Roşan: Asta chiar este o problemă; şi ne referim de la autonomie personală şi până la diversele tipuri de suport pe care le oferim. Aici cred că acest subprogram ar putea să facă mai mult. Ne concentrăm foarte mult pe intervenţii comportamentale în raport cu şcoala, dar după părerea mea intervenţiile ar trebui să fie mai largi, să se raporteze mai mult la partea de reglaj emoţional şi de comportament adaptativ, ca atunci când ajung în perioada adultă autonomia personală să fie mai crescută. Cred că lucrurile acestea ar putea să fie operaţionalizate mai mult, de exemplu să fie stimulate anumite profesii în care ei ar putea să activeze. Noi trebuie să gândim ca un continuum: dacă e o tulburare de spectru, ar trebui să am ţinte pentru întreaga viaţă a persoanei. Şi în orice caz ar trebui mai multă unitate: pentru că, dacă suntem organizaţie de copii, ne ocupăm doar de copii; dacă suntem de adulţi, ne ocupăm doar de interesul adulţilor. În acest sens ar trebui gândit un traseu dinspre copilărie spre viaţa adultă, dar şi acel proces de tranziţie despre care se vorbeşte.
Oricum, eu zic că e un lucru pozitiv că dezbaterile s-au oprit (ele au durat câteva luni) şi avem un prim rezultat. Sigur, e un rezultat de etapă; şi rezultatul acesta de etapă va depinde, părerea mea, de conştiinţa profesională a fiecărui specialist care va deconta aceste servicii.

Andrea Nagy

Foto: Agerpres

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.