Ce mai citim: Fiica ceasornicarului, de Kate Morton
Personajul principal din zilele noastre este o arhivistă care are sarcina să cerceteze o cutie veche cu obiecte din epoca victoriană, pentru că „asta era soarta arhiviștilor, căci ei erau, într-un fel, căutători de comori, scotocind prin rămășițele vieții subiectului lor de cercetare, sortându-le metodic, întocmind fișe, cu speranța că vor face o descoperire de valoare”. Ea ajunge să investigheze mai mult decât îi cere meseria fiindcă subiectul o atrage ca un magnet, dar și pentru că descoperă o legătură cu trecutul familiei ei. În cutie era o geantă care fusese cândva strălucitoare, făcută pe comandă la o manufactură regală, și care aparținuse unui pictor talentat din perioada victoriană. Prin fața ochilor noștri vor trece mai multe personaje, din generații diferite, care au mai multe povești, al căror liant este o prezență invizibilă, nefirească, un secret bine păstrat timp de peste 150 de ani. Poveștile din carte au toate legătură cu o casă specială, devenită obsesie pentru unele persoane, rezistentă de-a lungul veacurilor, adăpostind secrete, mituri și fantome. Toate personajele sunt conectate la această casă, în cel puțin un moment al vieții lor : unele au dat peste ea din întâmplare, altele au locuit acolo în copilărie, unele s-au cunoscut în acel loc, iar altele chiar au murit acolo. Despre toți ne povestește fantoma care locuiește în casă, prinsă în timp și spațiu, singurul martor al tuturor întâmplărilor, stăpâna locului de atâta amar de vreme, înfruntând veșnicia. Ea însăși mărturisește că „timpul curge altfel când sunt singură în casă, eu nu am cum să țin socoteala anilor. Îmi dau seama că soarele continuă să răsară și să apună și că luna îi ia locul, dar nu îi mai simt trecerea. Trecutul, prezentul și viitorul își pierd semnificația, sunt în afara timpului. Mă aflu simultan şi aici, şi acolo, acolo şi aici.” Ceasul ei s-a oprit pentru eternitate și, pentru că ea este fiica ceasornicarului, poate că era predestinat ca timpul să-i devină aliat ; dar ea simte că se află deasupra lui, simte că l-a cucerit : „Timpul nu mă mai ține în loc. Trăirea lui nu mă plasează undeva anume. Trecut, prezent, viitor sunt totuna. Pot să derulez amintirile încet. Pot retrăi orice într-o clipită.” Casa în care locuiește nu este una ca oricare alta. Se zicea că e o casă bântuită iar localnicii considerau că este un loc binecuvântat, protejat, iar norocoșii puteau chiar vedea semnele vrăjii despre care vorbesc legendele. În jurul acestui loc se împletesc destinele diferitelor personaje și epoci, care se succed, necronologic, într-un vârtej de vieți și întâmplări care ne poate ameți. Descrierea casei și a împrejurimilor sunt atât de bine realizate, parcă le vedem în realitate, parcă suntem acolo.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 iulie 2021, 00:00 / actualizat: 25 iulie 2021, 10:44
Romanul conține și povești de dragoste, memorabilă fiind cea dintre pictorul victorian și muza acestuia. Ea a devenit obsesia lui de când a zărit-o prima dată, dorind cu disperare să o picteze, ca și cum ar fi găsit în sfârșit modelul pe care-l căuta: „Am găsit-o, e o femeie de o frumusețe atât de izbitoare, încât mă doare când scriu aceste cuvinte pe hârtie. Tânjesc de nerăbdare să redau tot ceea ce văd și simt atunci când mă uit la chipul ei și, totuși, în același timp, nu pot începe. Căci cum aș putea să redau totul? Înfățișarea ei are o mare noblețe, poate nu din familie, ci de la natură .(…) Are o siguranță (…) în felul cum își ține buzele care îți taie răsuflarea. Ea însăși te lasă fără suflare. Acum că am văzut-o, oricine altcineva mi se pare un impostor. Ea e adevărul, adevărul e frumusețea și frumusețea e divină.”
Deși este un roman cu multe personaje și povești, scrierea lui Kate Morton este în foarte mare măsură profund lirică, lucrurile sunt foarte frumos spuse, conțin multe reflecții asupra timpului, frumosului, artei. De multe ori frazele chiar trebuie savurate, sunt elegant scrise, au un rafinament potrivit cu fundalul artistic al cărții. Romanul atinge numeroase teme, autoarea însăși enumeră câteva în nota de la final, menționând că „este o carte despre timp și veșnicie, adevăr și frumusețe, hărți și cartografiere, fotografie, științele naturii, despre beneficiile mersului pe jos, despre frăție, (…) case și noțiunea de cămin, despre râuri și puterea de atracție a unui loc, printre altele.” Cu atât de multe personaje sau teme este o poveste în care te poți pierde, la propriu, iar ritmul lecturii poate deveni prea lent, dar merită un efort de concentrare pentru că scrisul este frumos, personajele mai importante sunt bine conturate iar poveștile lor sunt interesante. Iar pentru cine iubește atmosfera romantică, arta, Anglia victoriană, lectura acestei cărți s-ar putea dovedi o alegere excelentă.
Cartea poate fi împrumutată de la Sediul central sau de la filialele Bibliotecii Județene Octavian Goga.
Nadia Doja, Biblioteca Județeană ”Octavian Goga” Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
