Ridicăm din sprâncene când auzim de o petrecere extravagantă ori de un festival costisitor. Dar credeţi-ne pe cuvânt că acestea sunt o nimica toată pe lângă cel mai mare party din istorie, care a avut loc acum 500 de ani:
Ridicăm din sprâncene când auzim de o petrecere extravagantă ori de un festival costisitor. Dar credeţi-ne pe cuvânt că acestea sunt o nimica toată pe lângă cel mai mare party din istorie, care a avut loc acum 500 de ani:
Trei tineri monarhi aveau în mână situaţia politică a Europei în secolul 16. Vorbim de Henric al 8-lea al Angliei, care pe atunci avea 28 de ani; de Francisc I al Franţei, în vârstă de 25 de ani; şi de împăratul german Carol al V-lea. Francisc se simţea tot mai ameninţat de colegul său german de breaslă, s-a gândit aşadar să-şi facă rost de un aliat puternic în persoana lui Henric. Acesta din urmă nu juca chiar cinstit: când Francisc l-a invitat la o uriaşă petrecere de împrietenire a fost de acord, dar cu câteva zile înainte a dus tratative şi cu Carol al Germaniei. Şi dacă tot vorbim de petrecere: era vorba de fapt de un festival gigantic, organizat în apropiere de Calais, care a intrat în istorie ca şi „câmpul ţesăturii de aur”. Aici au fost ridicate în jur de 2800 de corturi din mătase aurită, dar şi 2 palate improvizate pentru cei doi monarhi. Din surse engleze ştim că palatele temporare au fost ridicate pe o bază din piatră şi cărămidă, pereţii fiind înlocuiţi cu lemn, pânză şi sticlă. Practic faţada era doar pictată, cam ca şi clădirile folosite în ziua de azi ca decor în filme.
Această prezentare necesită JavaScript.
Alianţa urma să fie pecetluită în mod ceremonial cu un turnir, aşadar cu o activitate menită să înlocuiască războiul. Pentru că de fapt când se încheia o alianţă exista o oarecare dualitate: o mână o întindeai în semn de prietenie, iar pe cealaltă o strângeai în pumn, pentru a demonstra ce se va întâmpla dacă celălalt nu se ţine de promisiuni. Aşa că regii au încercat încă de la început să se umfle în pene, ceea ce a dus chiar la o confuzie: francezii au crezut că îmbrăcămintea aurită afişată de delegaţia engleză e armură de luptă şi nu au vrut să se apropie până când nu au fost asiguraţi că Henric nu-i trage pe sfoară. Mai târziu Henric a apărut la un turnir cu o armură din 60 kg de aur şi 1100 de perle (aici se ridică întrebarea, cum de putea să se mişte), dar au fost aspecte în care genul acesta de competiţie s-a interzis din start. Niciunul din regi nu avea voie să apară cu o escortă mai mare decât cea care a fost stabilită, iar la ospeţele oficiale fiecare a luat masa în palatul celuilalt, pentru a se evita spinoasa problemă a întâietăţii la servire. Desigur că la aceste ospeţe mâncărurile s-au servit din farfurii de aur pentru regi – aur şi argint pentru regine -, iar vinul se turna din carafe de Murano, care erau cele mai scumpe în epocă. În privinţa preparatelor, erau disponibile cam 50 de feluri, de la lebădă, pateu de căprioară, pere în vin şi portocale zaharisite şi până la carne de delfin. S-au remarcat în special statuetele din marţipan şi fondant, care erau aşezate în aşa fel încât să reprezinte scene din Biblie. Vinul curgea gârlă (documentele arată că s-au consumat în jur de 800 de mii de litri). Distracţia a durat 18 zile, timp în care s-au mâncat 29 de mii de peşti, 98 de mii de ouă, 6 mii de păsări şi 2200 de miei.
Nicio petrecere atât de zgomotoasă nu se lasă fără bătaie. După cum am spus, cei doi regi au participat la probele de turnir, dar ideea ar fi fost să nu concureze unul cu altul. Henric al 8-lea era un atlet talentat şi nici nu a rezistat să nu se laude cu calităţile sale. Probabil că după un consum de alcool ce l-a făcut imprudent, l-a invitat pe Francisc la o trântă, iar treaba nu s-a sfârşit chiar cum s-a aşteptat. Cei doi s-au luptat o vreme, apoi Francisc i-a făcut vânt lui Henric cu o mişcare numită „tour de Bretayne”. Bretonii erau consideraţi pe atunci cei mai buni din Europa în lupta corp la corp, iar Henric se pare că nu a luat în considerare că Francisc, care purta şi titlul de prinţ de Bretania, cunoştea câteva din tehnicile lor. Părerile se împart în privinţa reacţiei lui Henric: unii spun că a suportat cu demnitate umilinţa; alţii notează însă că era purpuriu la faţă când s-a ridicat de jos şi a fost foarte jignit, mai ales că în public erau doamne care l-au taxat pentru incident.
Petrecerea a hrănit 12 mii de persoane (nu mult pentru ziua de azi, dar trebuie să privim în perspectivă) şi a implicat cam tot atâţia servitori şi muncitori de toate felurile. Pacea care s-ar fi vrut a fi cimentată prin petrecerea monstruoasă nu a ţinut nici doi ani, în special ca urmare a naturii duplicitare a lui Henric. La nici o lună de la festival acesta trata deja cu Carol al V-lea, pe care l-a sprijinit împotriva Franţei când războiul a izbucnit, în fine, în 1521.
Andrea Nagy
Sursă foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.