În 1807, Napoleon era la vârful său de carieră. A izbutit să se declare împărat, a învins armata celei de-a 4-a coaliţii care încercase să-l detroneze şi, cu tratatul de la Tilsit, a devenit cam cel mai puternic lider din Europa. Cu ce s-ar putea sărbători mai demn astfel de realizări decât cu o vânătoare? Care de data aceasta nu a fost chiar cum ar fi trebuit:
În 1807, Napoleon era la vârful său de carieră. A izbutit să se declare împărat, a învins armata celei de-a 4-a coaliţii care încercase să-l detroneze şi, cu tratatul de la Tilsit, a devenit cam cel mai puternic lider din Europa. Cu ce s-ar putea sărbători mai demn astfel de realizări decât cu o vânătoare? Care de data aceasta nu a fost chiar cum ar fi trebuit:
Napoleon l-a însărcinat pe Louis-Alexandre Berthier să-i organizeze o fastuoasă vânătoare de iepuri. Acesta s-a executat de îndată: a pus să se pregătească mâncare, băutură şi…o cantitate de iepuri vii care ar fi ajuns pentru o mică armată. Vorbim de cel puţin câteva sute de animale, dar unii istorici le estimează numărul la 3000. Un eveniment de acest gen are o coregrafie simplă: iepurele aleargă din tot sufletul, iar vânătorul încearcă să-l împuşte. Aşa e de când lumea… sau, cel puţin, de când există arme cu proiectile de vreun fel sau altul. Iepurele e mic şi inofensiv, pentru vânător aşadar pare o treabă lipsită de pericole. Aşa s-a gândit şi Napoleon.
Atâta doar că de această dată urecheaţii nu au vrut să fugă, din contră: ţopăiau şi se zbenguiau în jurul vânătorilor cu un asemenea entuziasm de parcă ar fi vrut să se răzbune pentru Austerlitz. Suita împăratului a manifestat mai întâi surprindere şi amuzament, dar în curând zâmbetele au pierit. Pentru că iepurii erau într-adevăr de neoprit, chiar au început să se urce pe mantia lui Napoleon. Au încercat să-i ţină la distanţă cu bastoane de călărie, dar degeaba: iepurii – cu un spirit tactic – i-au înconjurat pe francezi pe ambele flancuri, iar pentru împărat a mai rămas doar umilitoarea retragere. Să rezumăm: Napoleon, cel care a îngenuncheat Europa, a dat înapoi în faţa unor iepuraşi pufoşi.
Dar cum s-a întâmplat aşa ceva? Se spune că Berthier nu a jucat cinstit: în loc să facă rost de iepuri sălbatici, a găsit cu cale să cumpere de la ţăranii din împrejurimi. Urecheaţii erau obişnuiţi cu oamenii, pe care nu-i priveau ca sursă de pericol, ci ca dozator de hrană. Se aşteptau să primească din partea lor… măcar o frumoasă frunză de salată. Napoleon a suferit înfrângeri devastatoare pe urmă; totuşi ne îndoim că ar fi fost umilitoare într-un stil atât de personal ca aceasta.
Andrea Nagy
Sursă: nlc.hu/Foto: Wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
