Incluziv: Katona Lajos: „Deşi nu percep lumina, în jurul meu nu este întuneric”
Sculptor orb, 32 de forme plastice experimentale este titlul cărţii lansate de Katona Lajos, care explorează modul în care se formează imaginea în mintea unei persoane nevăzătoare. Katona Lajos, lipsit de vedere şi de o mână, sculptează în lemn, adesea creându-şi propriile instrumente de la 0, pentru a aduce la suprafaţă posibilităţile percepţiei tactile.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 31 august 2021, 06:00 / actualizat: 31 august 2021, 10:43
Sculptor orb, 32 de forme plastice experimentale este titlul cărţii lansate de Katona Lajos, care explorează modul în care se formează imaginea în mintea unei persoane nevăzătoare. Katona Lajos, lipsit de vedere şi de o mână, sculptează în lemn, adesea creându-şi propriile instrumente de la 0, pentru a aduce la suprafaţă posibilităţile percepţiei tactile.
Andrea Nagy: Cartea dumneavoastră s-a concretizat în urma unui experiment care a durat 40 de ani.
Katona Lajos: Este vorba despre un experiment tiflologic. Tiflologia se ocupă cu instruirea şi educarea copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi vizuale. Cele 32 de forme plastice reprezintă posibilităţile percepţiei tactile: ce poate realiza omul lucrând în lemn, exclusiv numai pe baza percepţiei tactile. Experimentatorul am fost eu, care sunt total lipsit de vedere. În plus îmi mai lipseşte şi mâna dreaptă. Deci am fost limitat şi în utilizarea uneltelor de sculptat. Însă am confecţionat dălţi şi mânere speciale pentru daltă. La ora actuală lucrez cu peste 30 de dălţi de diferite tipuri.
Lucrez în lemn. Multă lume m-a întrebat de ce nu lucrez în lut de pildă, care oricum cere mai puţin efort fizic. De fiecare dată am explicat: lemnul este un material nobil. Lemnul este o materie vie, exact ca şi corpul omului. Pentru percepţia tactilă, pentru pipăit, este un material foarte plăcut.
Experimentul în primul rând vizează posibilităţile tactilităţii, ce poate realiza tactilitatea urmărind înfăptuirea unor forme inteligibile. Apoi dacă rezultatul activităţii este de o aşa natură încât să se poată numi artă plastică; dacă provoacă senzaţii estetice. Acum, ce poate spune prin introspecţie experimentatorul? El poate vorbi despre unele aspecte, dar o persoană care vede trebuie să examineze lucrările; o persoană care este iniţiată în arta plastică tridimensională.
În capitolele următoare am abordat psihologia tactilităţii, cum are loc percepţia tactilă şi formarea imaginii tridimensionale în creierul omului. Mai întâi se percepe forma generală. A doua fază este perceperea detaliilor. În a treia fază se corelează forma generală cu detaliile. Imaginea vizuală şi imaginea tactilă într-un punct se întâlnesc. Adică percepţia vizuală şi percepţia tactilă dau acelaşi rezultat, respectiv schema geometrică a obiectelor.
Andrea Nagy: Ce fel de forme plastice aţi realizat?
Katona Lajos: Formele plastice sunt în general antropomorfe. Forma corpului uman este foarte aproape de posibilităţile tactilităţii. Corpul uman în diferite ipostaze, în măsura în care eu am reuşit să realizez aceste forme. De pildă prima sculptură se numeşte Nudul în genunchi. Lemnul în care am lucrat este lemnul de tei, care este un lemn nobil şi relativ moale.
Figura umană este poate cea mai complicată formă posibilă. Eu nu puteam să am pretenţia să realizez o figură umană care exprimă ceva. În general aceste figuri sunt nişte măşti, dar spun cei care au văzut aceste măşti că sunt câteva cazuri când faţa sculptată într-adevăr exprimă un sentiment.
Andrea Nagy: Am înţeles că dumneavoastră nu sunteţi nevăzător din naştere.
Katona Lajos: Am suferit un accident cu explozibil în 1950. Sunt invalid de război în afara serviciului militar. Pe lângă faptul că sunt orb, îmi lipseşte şi mâna dreaptă. Şi mâna stângă a suferit din cauza exploziei, la două degete mi-a rămas doar câte o falangă. Explozibilul l-am găsit în grădina casei noastre. Spre norocul nostru, al familiei, am fost numai eu singur atunci când a intrat în funcţiune. După accident, am mai văzut până în clasa a VII-a. Apoi a survenit o boală în urma traumatismului exploziei, iar operaţiile nu au prea ajutat. Am pierdut lumina. Deşi sunt orb complet (adică nu percep nici lumina), în jurul meu nu este întuneric, ci un fel de negură deschisă. E ca un fel de ceaţă, nu un perete negru de pildă.
Andrea Nagy: Cât din ceea ce sculptaţi e imaginaţie şi cât e ceea ce vă amintiţi, ceea ce aţi luat în negură?
Katona Lajos: Prin introspecţie pot aduce câte ceva la suprafaţă atunci când realizez sculptura. Dar aceste amintiri sunt încărcate de un puternic element de subiectivitate. În studiul introductiv al cărţii am şi amintit de un autor care a vizitat o expoziţie a unor surzi orbi polonezi care aveau sculpturi în lut. Între altele, acest autor descrie aceste forme plastice spunând că sculptura unui artist care vede, te vede la rândul ei. În sculptura unui văzător este genetic înglobată vederea. Ceea ce nu este posibil în cazul unui sculptor orb.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
