S-au întâmplat destule ciudăţenii în jurul războiului de independenţă al Statelor Unite. Pe toate le întrece însă istoria lui Timothy Dexter, cel mai norocos milionar al epocii, care a câştigat până şi atunci când a fost indus în eroare:
S-au întâmplat destule ciudăţenii în jurul războiului de independenţă al Statelor Unite. Pe toate le întrece însă istoria lui Timothy Dexter, cel mai norocos milionar al epocii, care a câştigat până şi atunci când a fost indus în eroare:
Timothy Dexter s-a născut în 1747, în zona care astăzi e cunoscută ca Massachusets Bay. A renunţat la şcoală după 2 clase, la 8 ani, pentru a se întreţine din tot felul de munci la fermă. Până aici, nimic deosebit. Povestea devine interesantă în 1769, anul în care eroul nostru s-a mutat în Newbury Port şi s-a căsătorit cu o văduvă bogată. Dexter s-a mutat într-un conac cumpărat din banii soţiei şi a încercat să se integreze în lumea bună. Dar ce să vezi, lumea bună nu a vrut să-l primească pe muncitorul parvenit, lipsit de educaţie. Dexter s-a gândit să obţină un post public, iar după un timp oamenii s-au săturat atât de mult de hărţuielile lui încât i-au creat o poziţie specială: cea de supervizor de cerbi. O singură problemă era cu noul post: Dexter putea să prezinte un singur raport de activitate, ceea ce ştia deja toată lumea – că prin zonă nu exista niciun cerb.
Timothy Dexter/ Fotó: James Akin / Wikimedia
Aşa că, pentru că politica nu i-a adus rezultate, Dexter s-a îndreptat spre afaceri. Pe atunci Congresul Continental eliberase o monedă proprie, dolarul continental, cu care fuseseră plătiţi soldaţii, dar care efectiv îşi pierduse valoarea după războiul de independenţă. Practic bancnotele inutile se adunau grămezi în Statele Unite. Dexter şi alţi oameni de afaceri ca el au început să adune pe bani mărunţi dolarii consideraţi gunoi, o idee lipsită de înţelepciune am crede. Atâta doar că după ratificarea Constituţiei Statelor Unite, guvernul a decis să răscumpere dolarii depăşiţi pentru 1% din valoarea lor; nu mare lucru, dar cu mult mai mult decât investise Dexter în munţii de bancnote. Acesta a fost însă numai începutul pentru milionarul nostru, care din banii obţinuţi a cumpărat cel mai ţanţoş castel din zonă, unde să organizeze recepţii. Curtea castelului a transformat-o în parc de statui: una reprezentându-l chiar pe el, alături de inscripţia „cel mai mare gânditor al vestului„.
Fotó: J. H. Bufford / Wikimedia
În ciuda castelului, a balurilor şi a statuilor Dexter tot nu era grozav de bine văzut de lumea bună, dar pentru că acum avea bani mulţi, era mai greu de ignorat. Presupuşii prieteni au început să-i dea sfaturi voit proaste pentru a-l aduce la faliment. Printre altele, a fost sfătuit să exporte încălzitoare de pat în Caraibe. Ori ce nevoie aveau locuitorii insulelor cu climă caldă de obiectele dizgraţioase, în formă de tigaie, încălzite cu cărbuni? Ei bine, Dexter totuşi a exportat 40 de mii de bucăţi şi… nu a dat faliment. Localnicii habar n-aveau cu ce se mănâncă un încălzitor de pat; dar forma acestor obiecte le făcea potrivite să fie folosite ca polonice în industria melasei. În concluzie: dintr-un plan menit a-l aduce la sapă de lemn, Dexter a obţinut profit de 80%.
Tot la tropice a exportat Dexter şi mănuşi de lână, care au fost preluate de intermediari şi duse în Siberia, aşadar din nou succes pentru omul de afaceri nepriceput. Următorul plan grandios de a-l falimenta a fost să fie îndemnat să transporte cărbuni în Newcastle, cam cea mai mare piaţă de cărbuni din epocă. De altfel a transporta cărbuni în Newcastle era o vorbă a vremii, cu sensul echivalent de a vinde castraveţi grădinarului sau gheaţă pentru eschimoşi. Dexter nu s-a deranjat să se intereseze dacă ideea e sau nu păguboasă: a încărcat câteva vapoare cu cărbuni şi… până când a ajuns în Newcastle, a nimerit într-o grevă a minerilor din zonă. Ceea ce a făcut ca marfa lui să fie foarte bine primită. După toate acestea Dexter era convins că e un geniu al afacerilor. A decis să nu mai accepte sfaturi, ci să se descurce pe cont propriu. Într-un rând a strâns toate pisicile vagaboande şi toate Bibliile pe care le-a putut găsi, expediind încărcătura în Caraibe. De ambele era mare nevoie: Bibliile erau aşteptate de misionari, iar pisicile, de gospodinele care nu mai făceau faţă şobolanilor. Tot din iniţiativă proprie a strâns munţi întregi de oase de balenă. Pe când adunase deja un stoc suficient, în Franţa venise la modă corsetul chiar şi pentru bărbaţi, element vestimentar care folosea iniţial oasele cetaceelor.
Dexter era un om ciudat şi în viaţa privată. La o petrecere a încercat să-şi convingă oaspeţii că soţia lui a murit, iar femeia care umblă printre ei e doar fantoma acesteia. A lansat o carte, al cărei titlu l-am putea traduce prin O murătură pentru cunoscători: un volum în care şi-a adunat ideile politice şi religioase, dar şi toate nemulţumirile la adresa soţiei sale. Textul, în care majusculele şi minusculele se folosesc fără noimă şi care abundă în greşeli grave de ortografie, se găseşte gratuit pe portalul Wikisource. Mult succes celor care se gândesc să-i dea o şansă! De altfel la cea de-a doua ediţie, ascultând de critici, dexter a introdus o pagină numai cu semne de punctuaţie, astfel ca cititorul deranjat de lipsa lor să le introducă în text unde are chef.
Timothy Dexter a murit în 1806, lăsând în urmă tradiţia milionarilor americani excentrici. Averea lui a fost donată în mare parte în scopuri caritabile. Statuile i-au fost distruse (pentru că nu le-a vrut nimeni), iar castelul său a fost transformat în hotel.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.