Personalitatea zilei: Maurice Chevalier [AUDIO/VIDEO]
Foto: Wikipedia
A fost vedeta comediilor romantice în primele decenii din istoria filmului. Totuşi chiar înainte de asta şi-a dobândit reputaţia de dansator, numele său devenind un sinonim al şarmului. În 12 septembrie 1888 s-a născut Maurice Auguste Chevalier:
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
12 septembrie 2021, 00:00
A fost vedeta comediilor romantice în primele decenii din istoria filmului. Totuşi chiar înainte de asta şi-a dobândit reputaţia de dansator, numele său devenind un sinonim al şarmului. În 12 septembrie 1888 s-a născut Maurice Auguste Chevalier:
Maurice Chevalier a părăsit şcoala la 10 ani, cu gândul să se facă acrobat. A renunţat la idee după o accidentare şi a încercat să-şi găsească altceva de lucru, fiind pe rând ucenic al unui tâmplar, electrician şi muncitor într-o tipografie. A reuşit să păstreze o slujbă pentru mai mult timp într-o fabrică de saltele; dar în timp ce lucra visând cu ochii deschişi la o carieră artistică, o maşinărie i-a strivit degetele. În 1900, pe când se recupera, şi-a oferit serviciile de performer proprietarului sceptic al unei cafenele. Chevalier a cântat aici pentru prima oară, deşi performanţa lui a fost primită cu râsete, de vreme ce a cântat cu 3 octave mai sus decât se obişnuia. A continuat totuşi să cânte fără plată, până când un membru cunoscut din lumea teatrului l-a observat şi i-a sugerat să dea o probă pentru un muzical. Chevalier a obţinut rolul, iar talentele au început să-i fie apreciate. Performanţa lui din L’Alcasar în Marsilia a fost atât de bine primită încât la întoarcerea la Paris a fost primit de o mulţime de adoratori.
În 1909 Chevalier a devenit partenerul lui Frehel, cea mai mare vedetă feminină a Franţei în acea vreme. Relaţia lor s-a terminat însă după 2 ani, din cauza alcoolismului artistei. Mai târziu Chevalier a recunoscut că a devenit el însuşi dependent de droguri în acea perioadă: un obicei la care a renunţat cât a fost prizonier în Primul Război Mondial, când nu avea acces la droguri. A început apoi o relaţie cu Mistinguett: o altă personalitate importantă a scenei de operetă, care era cu 13 ani mai în vârstă decât tânărul Chevalier.
Chevalier a fost rănit de un şrapnel după câteva săptămâni petrecute pe front şi a fost luat ca prizonier în Germania. I s-a dat drumul în 1916: se zice, în urma intervenţiilor secrete ale lui Mistinguett; sau, mai direct, ale unui admirator al ei, regele Alfonso al 13-lea al Spaniei. Într-un singur an Chevalier şi-a recâştigat statutul, fiind apreciat în spectacole de publicul format din soldaţi britanici şi americani. El între timp însă descoperise jazz-ul şi visa la un turneu în Statele Unite. Iar faptul că în captivitate învăţase limba engleză îl avantaja faţă de alţi artişti francezi, nevoiţi să rămână pe plan intern. Chevalier a ajuns la Hollywood după încheierea războiului şi a jucat în câteva filme, printre care şi într-o dramă cu Charlie Chaplin, în care acesta nu interpreta rolul său de vagabond. Totuşi aceste filme nu au avut mare succes, iar Chevalier şi-a pierdut încrederea că ar putea să se remarce în filme mute cu buget mare.
Cariera lui la Hollywood a luat o întorsătură mai bună odată cu apariţia sunetului în cinematografie. În 1930 a fost nominalizat la Oscar pentru The big pond, pelicula în care au apărut câteva din melodiile pentru care a ajuns atât de iubit pe continentul american. Deja prin anii ’30 muzicalurile nu mai erau populare, dar Maurice Chevalier le-a adus o nouă perioadă de înflorire. În 1932 a apărut în Love me tonight, un film despre un croitor care s-a îndrăgostit de o prinţesă, considerat unul din cele mai bune pelicule muzicale din toate timpurile. S-a întors la Paris în 1935, după o ceartă privind salariul cu studioul la care avea contract. De fapt, chiar atunci când era printre cei mai bine plătiţi de la Hollywood, Chevalier avea reputaţia de om care se apleacă până şi după o monedă. El a recunoscut asta, atribuind trăsătura copilăriei petrecute în sărăcie: „Sărăcia e o boală care nu se tratează niciodată”, ar fi spus Chevalier. A fost de asemenea destul de singuratic. S-a împrietenit cu alţi actori francezi sosiţi în America, mai bine educaţi decât el, care i-au făcut cunoştinţă cu conceptul vizitării galeriilor de artă. Dar în alte rânduri prefera să revină la profilul de copil al străzii, de care nu a reuşit să scape niciodată. O altă ciudăţenie a lui Chevalier era că atunci când cânta îşi exagera accentul francez, cu toate că în conversaţii vorbea engleza fără cusur.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Chevalier a continuat să cânte pe scenele franceze atâta timp cât s-a putut, retrăgându-se în final spre sud cu soţia sa evreică din faţa invaziei naziste. A lansat cântece patriotice şi a organizat baluri cu scopul de a strânge bani pentru rezistenţă. Mult timp a refuzat să cânte pentru radiourile colaboraţioniste prefăcându-se că e bolnav, dar a acceptat în final din teamă pentru familia soţiei sale. Nu a vrut cu niciun chip să cânte pentru Radio Paris, dar a acceptat să dea un spectacol în lagărul de prizonieri unde el însuşi fusese încarcerat în războiul precedent. Spectacolul a fost oferit ca plată pentru eliberarea a 10 prizonieri francezi. În 1944, după eliberarea Franţei, Chevalier a fost acuzat de colaboraţionism şi, cu toate că a fost achitat, presa internaţională i-a rămas în continuare ostilă. Asta, plus faptul că a fost văzut alături de demonstranţi comunişti a făcut ca pentru câţiva ani să nu mai primească viză de intrare în Statele Unite. Maurice Chevalier şi-a anunţat turneul de adio, cu destinaţii din Europa, Statele Unite şi America Latină, în 1968. Doi ani mai târziu a fost convins totuşi să cânte melodia de pe genericul animaţiei Pisicile aristocrate, care a fost ultima contribuţie a lui Maurice Chevalier la istoria filmului.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.