Oare cât de subţire e pojghiţa de civilizaţie a omului şi cât de repede suntem dispuşi să renunţăm la ea? Un răspuns la aceste întrebări a oferit în romanul său de debut scriitorul William Golding, născut în 19 septembrie 1911:
Articol editat de cristina.rusu,
19 septembrie 2021, 00:00
Oare cât de subţire e pojghiţa de civilizaţie a omului şi cât de repede suntem dispuşi să renunţăm la ea? Un răspuns la aceste întrebări a oferit în romanul său de debut scriitorul William Golding, născut în 19 septembrie 1911:
William Golding s-a născut într-o casă numită Karenza, ceea ce înseamnă iubire în dialectul din Cornwall. Tatăl său a fost profesor de ştiinţe naturale la o şcoală elementară, iar mama lui, o activistă pentru drepturile femeilor; interesant totuşi că scriitorul o considera pe aceasta o celtă superstiţioasă, pentru că-i împuia capul cu poveşti despre strigoi auzite în copilăria ei. S-a înscris la Oxford să studieze ştiinţele, apoi s-a transferat la literatură engleză. Violenţa nu era totuşi străină de el: mai târziu, într-o pagină de jurnal destinată a fi citită de soţia sa, Golding a recunoscut că la 18 ani, în prima vacanţă de la facultate, a încercat să agreseze o fată de 15 ani.
Şi-a luat licenţa în 1934 şi în acelaşi an şi-a publicat primul volum de versuri. A predat engleza şi filosofia până în 1940, când s-a prezentat pentru a fi înrolat în marina britanică. A servit pe un vas care a avut un scurt episod în urmărirea şi scufundarea navei germane Bismark şi a luat parte ca şi comandant la debarcarea în Normandia. Experienţa războiului l-a marcat profund: Golding şi-a pierdut atunci încrederea în inocenţa omului, pentru el până şi copiii fiind fiinţe care poartă în suflet germenii răului.
A ţinut un jurnal în care a scris până cu o zi înainte de moarte. Iniţial a vrut doar să-şi noteze visele, dar în timp caietele s-au înmulţit, devenind o dare de seamă despre viaţa şi scriitura lui. Din paginile jurnalului transpare un personaj controversat care, inspirat de propria sa operă, Împăratul muştelor, şi-a împărţit elevii în două grupe şi i-a întărâtat să se lupte între ei. La acest roman, care este cel mai cunoscut volum al său, a început să lucreze în 1951, cartea având iniţial titlul de Străinii din interior. A fost respins de 7 edituri, romanul fiind etichetat ca fără sens, plictisitor, efectiv de aruncat la gunoi. Cartea a văzut lumina tiparului în 1954, iar succesul i-a permis lui Golding să renunţe la postul de profesor şi să se ocupe doar de scris.
A câştigat premiul Booker pentru Iniţierea în 1980, iar 3 ani mai târziu a devenit laureat al premiului Nobel pentru literatură. În discursul de recepţie al premiului, Golding s-a arătat uimit de faptul că oamenii caută mereu semnele deznădejdii autorului în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit”, a spus atunci; un paradox care exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit mereu scriitorul lumea din jurul său.
„Pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale, rostite cel puţin de două ori până să le priceapă bine toţi. Trebuia să stai jos, să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. Căută în minte cuvinte simple, ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. Mai încolo, poate că participanţii şmecheri la dezbateri – ca Jack, Maurice sau Piggy – aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă, la început, obiectul dezbaterii trebuia expus limpede.”
(William Golding, Împăratul muştelor)
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.