Going dutch: o expresie în limba engleză, care înseamnă că la o întâlnire fiecare îşi plăteşte consumaţia. Este, în funcţie de interpretare, ori o dovadă a egalităţii între sexe, ori o lipsă totală de cavalerism. Olandezii au câteva obiceiuri care îi fac să pară mai zgârciţi ca scoţienii; atâta doar că ei sunt mândri de asta:
Foto: Foto: Ernesto Velázquez /Pixabay
Articol editat de cristina.rusu,
30 septembrie 2021, 06:00 / actualizat: 30 septembrie 2021, 10:02
Going dutch: o expresie în limba engleză, care înseamnă că la o întâlnire fiecare îşi plăteşte consumaţia. Este, în funcţie de interpretare, ori o dovadă a egalităţii între sexe, ori o lipsă totală de cavalerism. Olandezii au câteva obiceiuri care îi fac să pară mai zgârciţi ca scoţienii; atâta doar că ei sunt mândri de asta:
Conform unui studiu, în Europa olandezii cheltuie procentul cel mai mic din venitul lor pe cadouri de sărbători. Din punctul lor de vedere are sens să-ţi cheltuieşti banii pe tine însuţi, în loc să returnezi la magazin ulterior cărţi şi haine prost alese de alţii. Dacă un şef ţine o petrecere de pensionare, îşi anunţă invitaţii că sunt datori cu o contribuţie de 10 euro. E greu de măsurat cu instrumente obiective care e cel mai zgârcit popor din Europa, totuşi olandezii îşi recunosc prezenţa măcar în Top 3.
Olandezilor le place să facă bancuri cu propria zgârcenie:
„Cum a apărut sârma de cupru? Doi olandezi trăgeau de aceeaşi monedă.”
„De unde provin olandezii? Din Scoţia, dar au plecat de acolo pentru că-i deranja risipa.”
Le plac vacanţele cu propria rulotă, iubitorii genului acestuia de concedii având propria revistă, în care dezbat frecvent care e ţara în care cartofii costă prea mult. Practic genul acesta de turism se poate descrie prin „e de ajuns să te uiţi, nu trebuie să şi cumperi!” Pe noi, cu pregătirile noastre îndelungate de sărbători, ne-ar surprinde că în Olanda e perfect normal ca gazda să-şi întrebe dinainte invitaţii cât vor mânca; nu cantitatea e problema, ci să nu rămână nimic în plus, să nu se irosească.
Sunt câteva multinaţionale care-şi testează produsele în Olanda: pentru că dacă un produs e considerat aici valoros, are şanse mari să aibă succes în restul Europei. E oarecum contradictoriu însă faptul că în Olanda sunt populare magazinele mici, exclusiviste, cu produse poate mai scumpe, în defavoarea hipermarketurilor cu multe oferte.
Paradoxal, ca stat, Olanda e foarte caritabilă: doar Suedia, Norvegia şi Luxemburg donează mai mult pentru a sprijini cauze internaţionale. Poate că particularităţile culturale pomenite mai sus nu par prea simpatice; pe de altă parte olandezii se laudă cu faptul că nu există nicio diferenţă între copilul sărac şi cel născut milionar: fiecare vine cu bicicleta la şcoală.
