Martorului îi este interzis să tacă; dar îi este dificil, dacă nu chiar imposibil, să vorbească, spune Elie Wiesel în prefaţa volumului său autobiografic, Noaptea. Ca supravieţuitor al Holocaustului, el însuşi s-a ghidat după acest principiu: a mărturisit în locul celor care nu o mai puteau face, pentru cei care poate nici nu înţelegeau.
Articol editat de cristina.rusu,
30 septembrie 2021, 06:00 / actualizat: 30 septembrie 2021, 10:02
Martorului îi este interzis să tacă; dar îi este dificil, dacă nu chiar imposibil, să vorbească, spune Elie Wiesel în prefaţa volumului său autobiografic, Noaptea. Ca supravieţuitor al Holocaustului, el însuşi s-a ghidat după acest principiu: a mărturisit în locul celor care nu o mai puteau face, pentru cei care poate nici nu înţelegeau.
Cuvintele existente, cele din dicţionar, mi se păreau slabe, sărace, palide. Pe care să le folosesc pentru a povesti despre ultima călătorie către necunoscut în vagoanele plumbuite? Despre descoperirea unui univers dement şi rece, în care era uman să fii inuman, unde oamenii în uniformă disciplinaţi şi cultivaţi veneau pentru a ucide, în timp ce copiii năuciţi şi bătrânii epuizaţi ajungeau pentru a muri?, Elie Wiesel.
S-a născut în 1928, în Sighetu Marmaţiei, oraş care în acea perioadă avea o populaţie formată în proporţie de 38% din evrei. După Dictatul de la Viena, regiunea în care locuia a fost cedată Ungariei. Tânărul Eliezer a urmat studii la Debrecen şi la Oradea de unde a fost exmatriculat, ca urmare a restricţiilor aplicate evreilor în învăţământul maghiar. Familia sa a fost deportată în 1944 şi transportată în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Elie avea 15 ani când mama şi sora sa au fost exterminate.
Tatăl său a murit un an mai târziu, în timpul marşului forţat spre lagărul Buchenwald. Elie a supravieţuit, dar la 16 ani se considera singur pe lume şi privea supravieţuirea sa ca pe un accident. După eliberare a studiat la Sorbona, frecventând cursuri de literatură, filosofie şi psihologie. Timp de un deceniu a refuzat să vorbească sau să scrie despre ororile din lagăr. Şi-a scris memoriile la îndemnul laureatului Nobel Francois Mauriac şi le-a publicat sub titlul Noaptea, în 1958. Cartea, pentru care editura a fost dispusă iniţial să-i plătească un avans de doar 100 de dolari, a fost tradusă de-a lungul deceniilor în 30 de limbi şi s-a vândut în 6 milioane de exemplare.
A emigrat în Statele Unite, unde a activat ca profesor la universităţile Boston şi Yale. În 2001, pentru curajul de a-şi continua viaţa educându-i pe alţii, în special pe cei tineri, a fost decorat cu o medalie prezidenţială de către preşedintele american Bill Clinton. S-a implicat în construirea în Washington a unui muzeu al Holocaustului, iar Comitetul Norvegian pentru Premiul Nobel pentru Pace l-a numit un mesager al omeniei.
Andrea Nagy
Foto: arhivă Radio Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.