Incluziv: Cum să nu scriem despre dizabilitate
-
Nu întrebăm direct
Articol editat de cristina.rusu, 19 octombrie 2021, 15:30
-
Nu întrebăm direct
Vorbim cu medici, vorbim cu cercetători; cu membri ai familiei şi cu cei din jur. Vorbim cu toată lumea, dar din jenă lăsăm deoparte tocmai persoana cu dizabilităţi.
-
Alegem prost cuvintele
Limbajul se schimbă rapid, iar schimbarea e resimţită mai întâi în comunitatea persoanelor cu dizabilităţi: ce era acceptabil acum 10 ani poate că e deja un faux pas. Dacă nu ştim cum să descriem o dizabilitate, e preferabil să rugăm interlocutorul să se descrie singur.
-
Le plângem de milă
E de ajuns să spunem că o persoană are o dizabilitate, nu e neapărat să precizăm că suferă. Apoi transformarea persoanei cu dizabilităţi într-o „poveste de viaţă” ori într-o „inspiraţie pentru noi toţi”, într-un erou care „a învins toate obstacolele pe care viaţa i le-a pus în cale”, nu va fi bine primită de aceasta: o persoană poate fi inspiratoare prin ceea ce face, nu pentru că are o dizabilitate. Un sfat pentru jurnaliştii care lucrează în audio-vizual: muzica tristă care însoţeşte orice reportaj despre dizabilitate provoacă, garantat, reacţii negative.
-
Alegem subiecte ciudate
Am găsit un exemplu interesant într-un manual de jurnalism din Noua Zeelandă: Un adolescent cu dizabilităţi participă la un concurs de construit cu cuburi. Ar fi aceasta o ştire dacă adolescentul ar fi fără dizabilităţi? Răspunsul negativ duce la o interpretare neplăcută: cineva, de la care ne-am aşteptat la realizări foarte puţine, a reuşit totuşi să obţină ceva. Persoanele cu dizabilităţi ar aprecia dacă perspectiva lor nu ar fi separată, distanţată, ci inclusă ca punct de vedere suplimentar în subiecte de interes general.
-
Nu le luăm în serios
Persoana cu dizabilităţi nu e un copil etern, nu e necesar să o tratăm ca atare. Dacă extragem din povestea sa doar partea drăgălaşă şi copilăroasă, chiar atunci când scopul nostru este de a genera empatie, înseamnă totuşi că i-am înşelat încrederea şi am minimalizat situaţia pe care o are de expus.
Întrebatul constant e regula de aur în orice moment de nesiguranţă. Şi respectul faţă de interlocutor, de la care nu este exceptată nici persoana cu dizabilităţi.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
