Ce mai citim: recomandarea bibliotecarului – Povestiri de pe Calea Moșilor

Prozele sînt scrise din perspectiva unei fetiţe, care creşte, se joacă și observă. Adina, un copil adorabil care nu ezită să ne împărtășească despre lumea sa, lumea ce o înconjoară. Trăiește în București, centrul vieții și al existenței sale, căci Calea Moșilor nu este centrul lumii, este chiar lumea ei întreagă. Are preocupări diverse, ca orice copil din România comunistă și, mai apoi, postrevoluționară nu are calculator sau păpuși vorbitoare, ci simple chinezării, luate de la Bucur Obor, însă le apreciază oricum ar fi, prețuind fiecare lucrușor cumpărat de mama sa sau de Anton, cel mai fain tată din lume.
Școala ocupă un rol important în viața sa, ea fiind o elevă exemplară și comandantă de detașament. Acum își descoperă pasiunea pentru cuvinte, devenind poetă prin publicarea unei poezii în revista ,,Cutezătorii”. Își face prieteni oriunde, în fața blocului sau la școală, trăiește certurile copilărești și împăcările. Adina este unică, este un copil minunat ce profită din plin de cea mai frumoasă vârstă și o valorifică neîncetat. Și, odată ajunsă la maturitate, își păstrează inocența într-un colț al inimii, nedorind s-o piardă niciodată.
Personalitatea Adinei se conturează din episoadele pe care le povestește, e un copil silitor și ascultător, conștient de propria inteligență, însă nu lipsit de prejudecăți: fetița consideră că la casă nu trăiesc decât țiganii, pe când oamenii normali locuiesc la bloc, că elevii care stau în băncile de la a treia în sus sigur învață prost. Primele capitole, cu limbaj simplificat și umor, relatează întâmplări de la grădiniță și din clasa I, începând cu mutarea într-un bloc nou, abia construit pe Calea Moșilor. Păpușile Barbie, eclipsa totală de lună văzută de pe bloc, prietenele pe care le-a avut, prima poezie pe care a scris-o, și multe alte episoade – toate fac parte dintr-o lume mică, o lume despre care fetița are certitudinea că nu se va schimba niciodată.
Urmează apoi anii de școală generală, cu orele de balet și excursia la Slănic Prahova, cu dovleac copt, și rotile cu patru roți, cu prima poezie adevărată, compusă în clasa a III-a, cu căutarea febrilă a unui tunel secret care, în imaginația ei după aventurile citite din Cireșarii, trebuia neapărat să existe între școală și Biserica Silvestru. Pe măsură ce fetița se maturizează, vine și momentul când, Adina are senzația că lumea ei de pe Calea Moșilor este prea mică și prea obișnuită, lipsită de mister și locuri demne de explorat și descoperit.
Dar totul se schimbă, locurile și oamenii se schimbă, familiile se destramă, nimic nu e veșnic, puține lucruri sunt permanente. Trecerea de la regimul comunist la democrație accelerează schimbările. Reperele de pe harta copilăriei se modifică, lumea se întoarce cu susul în jos, lumea ce părea de neclintit. Neschimbată pare să fie doar nebuna cartierului. cea de care se temeau toți copiii, care a rămas să bântuie Calea Moșilor cu țipetele și dramele ei neștiute.
Magazinele comuniste atât de familiare Adinei se desființează unul câte unul în anii ’90, devenind noi destinații capitaliste, iar începutul noii epoci începe cu prima firmă luminoasă care se aprinde, acolo unde înainte era o librărie. În locul patiseriei de unde își cumpăra pateuri s-a deschis Pizza Hut, magazinul unde Adina petrecea ore întregi vorbind cu vânzătoarea despre jocurile nou apărute, s-a transformat în Servicii Funerare non-stop, magazinul Mobila a devenit magazin de blănuri, la Mercerie au deschis un cuptor de pâine turcească, Electrocasnica s-a transformat în farmacie. În locul terenului pe care copiii se jucau și de unde adunau frunze pentru viermii de mătase, a apărut curtea unei vile.
E imposibil să nu-ți fie dragi aceste peripeții ce-ți amintesc de copilărie. Îți vor scoate din adâncul inimii propriile trăiri și gânduri pe care le credeai uitate. Adina Popescu țese din fire de cerneală o carte despre copii pe care adulții, citind-o vor aprecia vremurile dinainte, mai mult sau mai puțin bune, vremurile lor. Cu râsete, cu pozne, cu jocuri și ‘’lupte’’ și cu o mare sete de cunoaștere, cei care au copilărit în perioada anilor ’80-’90 vor face o frumoasă incursiune în trecut…
Doar cineva care și-a păstrat latura copilăroasă mai poate scrie cum a făcut-o Adina Poescu, privind prin ochii inocenți și naivi ai unui copil care descoperă lumea, relațiile, prietenia.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 31 octombrie 2021, 00:00

Locuind din nou în trupul și în mintea Adinei, autoarea își schimbă tonul în funcție de vârsta fetiței, scriitura se transformă treptat, devenind din ce în ce mai complexă pe măsură ce naratoarea crește și descoperă lumea care o înconjoară.
Deși am crescut în alt oraș, pe alte străzi și alte întâmplări, cartea ne trezește amintiri din propria copilărie, trăită parțial în comunism și cu multe aspecte asemănătoare.
Autoarea are un minunat talent de a povesti într-un stil simplu, natural și totodată savuros, transformând întâmplări oarecum banale în povești interesante și pline de haz. Sunt fragmente de copilărie, o împletire de amintiri și ficțiune, care lasă senzația unui roman, căci povestirile sunt legate prin personaje și întâmplări, dar mai cu seamă de Calea Moșilor, un spațiu bine delimitat în care ne poartă naratoarea, de la vârsta preșcolară până la finalul clasei a opta.
Cititorul este invitat să călătorească într-un trecut care ar putea fi, oarecum, trecutul oricăruia din noi, cei care am trăit în perioada comunistă. În același timp prezintă generațiilor mai tinere, curioase să afle cum erau vremurile când părinții lor erau de aceeași vârstă cu ei. Este ușor să te identifici cu personajele, cu întâmplările lor din copilărie, iar povestirile sunt scrise într-un stil simplu și natural, plin de savoare și umor, care te împiedică să lași cartea jos înainte de a o termina. Copilăria, povestită în cuvinte simple chiar din perspectiva copilului, te captivează.
Adina Popescu revizitează anii și locurile copilăriei, regăsind cu o uimitoare ușurință drumul spre o lume dispărută, care mai există doar în amintire. Fetița care încă o locuiește pare să-și fi păstrat mirarea cu care privește lumea, ca și cum străzile pe care a crescut n-au fost lipsite nicicând de misterul și farmecul de odinioară.

Cartea o puteți găsi atât la Sediul Central al Bibliotecii Județene Octavian Goga Cluj, cât și la filialele noastre de cartier.

Rodica Uifălean, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.