A fost numit un element de legătură între tradiţie şi modernism, iar un curent artistic şi-a primit numele după o lucrare de-a sa. În 14 noiembrie 1840 s-a născut Oscar Claude Monet:
Articol editat de cristina.rusu,
14 noiembrie 2021, 00:00
A fost numit un element de legătură între tradiţie şi modernism, iar un curent artistic şi-a primit numele după o lucrare de-a sa. În 14 noiembrie 1840 s-a născut Oscar Claude Monet:
Claude Monet şi-a început viaţa ca parizian de a treia generaţie, dar pe când avea 5 ani părinţii săi au decis să se mute în Normandia. Tatăl său era negustor şi ar fi vrut ca tânărul Claude să-i calce pe urme, această carieră era însă departe de înclinaţiile sale naturale. Mama lui, care era cântăreaţă, îl susţinea în preocupările artistice, aşa se face că în 1851 tânărul Claude Monet, pe atunci în vârstă de 11 ani, devenea elev al şcolii de artă din Le Havre. S-a făcut cunoscut iniţial prin caricaturile şi portretele pe care le făcea pentru bani. Cam prin 1858 l-a întâlnit pe Eugène Boudin, care-l încuraja să-şi dezvolte tehnica luându-l în excursii de pictură. Monet îl considera pe Boudin maestrul său, căruia îi era recunoscător pentru tot ce a obţinut mai târziu.
Monet ar fi vrut să-şi continue studiile la Paris, dar acestea au fost întrerupte de obligaţia serviciului militar. A servit la vânătorii din Algeria: un timp petrecut totuşi cu folos, de vreme ce peisajele, culorile vii văzute acolo i-au influenţat munca de mai târziu. Sănătatea slabă l-a forţat să se întoarcă în Franţa şi, cu permisiunea tatălui său, îşi împărţea timpul între casa din Normandia şi atelierele din capitală. Picta adesea alături de Renoir, amândoi fiind în căutare de noi expresii artistice. În această perioadă a realizat tabloul Femei în grădină, poate cea mai apreciată lucrare din perioada timpurie a lui Monet. Stilul său era considerat radical şi era descurajat pe toate canalele oficiale, lucrările lui fiind foarte rar acceptate la expoziţii. În 1867 amanta lui de atunci, Camille Doncieux, a dat naştere primului său fiu, Jean. Monet avea o relaţie strânsă cu Jean şi pretindea că acesta provine dintr-o căsătorie legitimă pentru a nu fi dezavantajat. Tatăl său, care era nemulţumit de noua familie a lui Monet, a încetat tot pe atunci să-l susţină financiar. Şi-a găsit susţinători printre colecţionarii de artă care l-au menţinut pe linia de plutire, deşi nu l-au scăpat complet de creditori. În 1870 şi-a oficializat în fine relaţia cu Camille Doncieux. Cuplul a trăit în exil autoimpus la Londra pentru a evita înrolarea în războiul franco-prusac. Monet, care pictase adesea Sena, a trecut acum la zugrăvirea ceţurilor Tamisei, deşi era şi aici privit cu neîncredere de oficialităţi, care-l suspectau de activităţi revoluţionare. În 1874 s-a mutat la Argenteuil, unde a închiriat o casă cu ziduri roz şi jaluzele verzi, pictând aici 15 reprezentări ale grădinii sale dintr-o perspectivă panoramică.
Din punct de vedere financiar, familia Monet era când sus, când jos: într-un an trăiau în cartierele mărginaşe din lipsă de fonduri, în timp ce anul următor, când vânzarea tablourilor mergea mai bine, îşi permiteau să închirieze o vilă, cu 2 servitori şi un grădinar. Se întâmpla ca tablourile sale să fie confiscate de creditori, de unde erau recuperate de colecţionari de artă. Laolaltă cu Degas, Cezanne, Renoir, Pissaro şi alţii a început să expună sub egida Societăţii pictorilor, sculptorilor şi gravorilor: o organizaţie eterogenă înfiinţată de acestea, ai cărei membri aveau în comun faptul că erau refuzaţi de expoziţiile oficiale. Într-un rând, când a expus lucrarea Impresie: răsărit de soare a atras atenţia nemulţumită a criticului de artă Louis Leroy, care a inventat în batjocură termenul de impresionism. Alţi critici mai progresivi au lăudat caracterul modern al lucrărilor, iar termenul, folosit iniţial în derâdere, a devenit descrierea unei mişcări artistice. Monet a prezentat lucrări alături de alţi reprezentanţi impresionişti până în 1882, avantajul acestor expoziţii fiind acela că le permitea artiştilor să se afişeze independent, fără interferenţa vreunui juriu.
La sfârşitul anilor 1870, cariera lui Monet a intrat în declin. În parte era de vină si stresul cauzat de problemele financiare continue, dar şi faptul că după naşterea celui de-al doilea fiu, Michel, sănătatea lui Camille Monet nu şi-a mai revenit. Aceasta a murit în 1879, moment în care Monet a avut ocazia să constate că nevoia sa de a analiza culorile e uneori o binecuvântare, alteori un blestem. „Mă uitam la faţa soţiei mele pe patul de moarte şi m-am surprins catalogând sistematic culorile”, i-a povestit acesta oripilat prietenului său, Georges Clemenceau. A abandonat impresionismul în favoarea unei cromatici mai întunecate, cum ar fi Sena pe vreme de furtună, concentrându-se în următorii ani pe caracterul elementar al naturii. În 1881 s-a recăsătorit, dar emoţional nu s-a refăcut complet niciodată, peste un deceniu scriind celei de-a doua soţii scrisori în care-şi exprima dorinţa de a muri. În 1913 a călătorit la Londra pentru a fi consultat de un oftalmolog celebru, după ce a constatat o scădere a vederii. I s-au prescris ochelari noi, care însă nu puteau opri progresia cataractei în ochii pictorului. Ca să se descurce cu estomparea culorilor Monet îşi eticheta tuburile cu vopsele, îşi menţinea o ordine perfectă în atelier şi purta pălărie de pai pentru a diminua efectul de strălucire. Poate că numărul tablourilor a început să scadă în această perioadă; totuşi însărcinările oficiale din partea Statului Francez îl compensau financiar, iar colectorii de artă plăteau şi ei sute de mii de franci pentru lucrările lui. În 1923 a acceptat în final să fie operat. A văzut culorile mai vii din nou, ca urmare a început să distrugă unele pânze făcute înainte, de care acum era nemulţumit. Claude Monet a murit în decembrie 1926. Era deja celebru pe atunci, dar pictorul şi-a dorit ca înmormântarea lui să fie cât mai reţinută, doar în jur de 50 de persoane fiind prezente la ceremonie. Casa şi grădina lui Monet, cu un muzeu al impresionismului şi colecţia sa de picturi japoneze, este deschisă vizitatorilor începând din 1980.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.