Şi-a adoptat pseudonimul în 1718, după ce a fost încarcerat la Bastilia, deşi teoriile privind originea numelui întrec cu un ordin de magnitudine informaţiile reale. A fost, în repetate rânduri, când adulat de critici şi de public, când nevoit să fugă din oraş de teama autorităţilor sau a mulţimii. În 21 noiembrie 1694 s-a născut François-Marie Arouet, cunoscut ca Voltaire:
Foto: Foto: wikipedia
Articol editat de cristina.rusu,
21 noiembrie 2021, 06:00 / actualizat: 21 noiembrie 2021, 9:29
Şi-a adoptat pseudonimul în 1718, după ce a fost încarcerat la Bastilia, deşi teoriile privind originea numelui întrec cu un ordin de magnitudine informaţiile reale. A fost, în repetate rânduri, când adulat de critici şi de public, când nevoit să fugă din oraş de teama autorităţilor sau a mulţimii. În 21 noiembrie 1694 s-a născut François-Marie Arouet, cunoscut ca Voltaire:
Voltaire provine, din partea mamei, dintr-o familie aflată pe treapta de jos a nobilimii franceze. Există câteva speculaţii privind data naşterii lui, el însuşi generând confuzie când a afirmat că ar fi urmaşul nelegitim al unui aristocrat. A fost şcolit la un colegiu iezuit, unde se punea accent pe latină, teologie şi retorică, dar mai târziu a deprins şi italiana, engleza şi spaniola. Pe când a părăsit şcoala era deja hotărât să devină scriitor, împotriva dorinţei tatălui său, care ar fi vrut să-l vadă avocat. Un episod de controversă revenea mereu între cei doi, cu Voltaire care era trimis să studieze dreptul pe la vreun cabinet, dar îşi neglija munca scriind poezii şi eseuri. În 1713 tatăl său a obţinut pentru el un post de secretar pe lângă noul ambasador francez detaşat în Olanda. Aflat la Haga, acesta s-a îndrăgostit de o refugiată cunoscută ca Pimpette. Legătura lor era considerată scandaloasă, iar Voltaire a fost nevoit să-şi abandoneze jobul şi să se întoarcă în Franţa.
Încă din tinereţe Voltaire era în vizorul autorităţilor pentru criticile scrise aduse guvernului, ca urmare a fost de 2 ori arestat şi odată exilat în Anglia. După o strofă satirică, în care îl acuza pe regent de incest, a fost condamnat la 11 luni de închisoare la Bastilia. Între timp teatrul Comedie française a fost de acord să-i pună în scenă piesa Oedip, care a avut premiera imediat ce autorul a ieşit din spatele gratiilor. Succesul critic şi financiar a fundamentat reputaţia lui Voltaire, iar atât regentul, cât şi regele George I al Marii Britanii l-au onorat cu medalii. Voltaire a militat pentru toleranţa religioasă şi pentru libertatea de expresie; făcea campanie pentru eradicarea autorităţii aristocratice şi clericale, susţinând o monarhie constituţională în care drepturile individuale să fie protejate. În acest sens, în 1734 a publicat o serie de eseuri – scrisori – admirative la adresa monarhiei britanice, apărute în Franţa fără aprobarea Cenzurii regale. Volumul a cauzat un imens scandal, fiind ars în public, iar autorul a fost nevoit încă odată să-şi lase vechea viaţă şi să înceapă o etapă nouă în altă parte. A încercat să se întoarcă la Paris pe ocolite, locuind în oraşe tot mai apropiate, dar în 1754 Ludovic al 15-lea i-a interzis să intre în Paris, aşa că s-a zis cu visul de reîntoarcere. Şi-a cumpărat o proprietate lângă Geneva. A fost bine primit iniţial, cu toate acestea publicarea – fără voia lui – a Fecioarei din Orleans i-a amărât relaţia cu elveţienii calvini.
S-a stabilit în final la Ferney, la graniţa franco-elveţiană. Mai târziu orăşelul i-a adoptat numele, devenind Ferney-Voltaire în 1878. A rămas aici pentru următorii 20 de ani, întreţinând frecvent oaspeţi de seamă; şi tot aici a finalizat cea mai cunoscută lucrare a sa, Candid sau optimismul, o satiră la adresa optimismului determinist al lui Leibniz.
Voltaire s-a întors la Paris abia spre sfârşitul vieţii, după o absenţă de 25 de ani, pentru a asista la premiera ultimei sale piese, Irene. Călătoria l-a obosit mult, dar şi-a revenit temporar cât să fie adulat de public şi să-şi facă poate noi duşmani. S-a îmbolnăvit din nou şi a murit în mai 1778. Din cauza criticilor sale regulate la adresa Bisericii i s-a refuzat o înmormântare religioasă, dar prietenii săi au izbutit să-l înhumeze pe ascuns. În 1791, fiind privit în altă lumină, ca un precursor al Revoluţiei franceze, rămăşiţele sale au fost relocate în Panteon, într-o ceremonie la care, se zice, au participat peste un milion de parizieni.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
![Personalitatea zilei: Voltaire [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2021/11/Voltaire.png?resize=850%2C479&ssl=1 "Personalitatea zilei: Voltaire [AUDIO]")
![Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/06/Ray-Charles-e1686306050516.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Ray Charles [AUDIO/VIDEO]")
