Ce mai citim:: Lumi paralele? De ce nu?
Și totuși, nu-i dă pace o stare, o senzație, sentimentul că dincolo de această viață care nu iese în evidență prin nimic, mai există ceva. O existență paralelă la care Cristina are acces pe neașteptate. Nu se știe ce-i declanșează acest sentiment: uneori este un parfum fin de lavandă, alteori este un vechi telefon cu disc, sau pur și simplu o întoarcere grăbită și o privire peste umăr.
Iar în viața ei paralelă, Cristina își petrece vara într-un orășel cochet din Sudul Franței. Acolo îl întâlnește pe EL. Un personaj fără chip și fără nume, care însă întruchipează tot ce visează Cristina: partenerul ideal, sufletul-pereche, iubirea totală.
Ca să înțeleagă ce i se întâmplă, Cristina apelează la un psihoterapeut, la o ghicitoare, la un neuropsihiatru specializat în fenomene paranormale.
Pe aceste două planuri curge romanul Ioanei Brușten, ”Lumile mele paralele”. Și nu folosesc acest verb, ”a curge”, la întâmplare. Pentru că avem parte de o narațiune fluidă, proaspătă, dinamică, în care suspansul este foarte bine construit, așa încât cititorul o urmărește fascinat și curios până la sfârșit.
Planurile narative alternează și ele, povestea este spusă pe rând la persoana întâi și la persoana a treia, pe măsură ce ”universurile paralele” ale Cristinei capătă contur.
Dacă planul existenței fizice, concrete al Cristinei este creionat pe un ton realist, direct și pe alocuri ironic, planul existenței ”închipuite” este relatat într-o notă ușor ezitantă, cu multe digresiuni, care construiesc foarte bine senzația de vis, de imaginar. Autoarea se dovedește și un subtil psiholog. Sentimentele Cristinei: îndoiala, panica, neliniștea, iar mai apoi remușcările, tânjirea, vinovăția și regretul, tot acest zbucium sufletesc complex este descris foarte precis, cu multă forță și credibilitate.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 decembrie 2021, 00:00 / actualizat: 5 decembrie 2021, 8:13
Ioana Brușten preia ideea universurilor paralele din mecanica cuantică, iar formația ei științifică o ajută foarte mult să dea credibilitate acestei teorii încă insuficient explicate sau înțelese.
Poate că dincolo de cele trei dimensiuni ale spațiului și de o dimensiune a timpului cu care suntem familiarizați mai există și altceva. Deși nu există dovezi concrete că ar fi așa, teoria n-a fost nici respinsă și este în continuare în cercetare.
Motto-ul ales de autoare, un citat din George Bernard Shaw, se potrivește foarte bine cărții și stârnește curiozitatea de la bun început: ”Tu vezi lucruri care se-ntâmplă și te întrebi: de ce? Eu, însă, visez lucruri care nu s-au întâmplat niciodată și mă întreb: de ce nu?”
Romanul ”Lumile mele paralele” mi-a adus aminte de o altă carte dragă, pe care am descoperit-o la începutul acestui an: ”Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, apărută la Editura Nemira în traducerea Cristinei Nan. Scriitorul englez Matt Haig își imaginează universul ca pe o bibiliotecă imensă. Fiecare decizie pe care o luăm de-a lungul vieții ne îndreaptă spre un anumit parcurs. Dar cum ar fi fost viața noastră dacă am fi luat o altă decizie? Dacă am fi ales un alt drum? Și care ar fi cel mai bun mod în care să ne trăim viața?
Asta face și Ioana Brușten în cartea ei: ne provoacă să gândim și să simțim, sugerează că dincolo de banala existență împărțită între casă, job și activități de rutină ar mai putea fi și altceva. Ceva care să ne facă să visăm și să credem că putem avea acces la mai mult, la o viață trăită mai subtil și mai cu sens.
Doina Borgovan
Ioana Brușten, ”Lumile mele paralele”, Coresi Publishing House, 2021
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
